Un
pic după piaţa Gorjului, pe strada Dezrobirii, colţ cu Panificaţiei, se află
piţeria “Sorrel”. Intrarea, greu de ghicit din cauza grilajului de metal
combinat cu lemn pe care se caţără abundent iedera... artificială, dă într-o
încăpere dreptunghiulară, combinaţie de terasă (nu există ferestre) şi bar
închis (un acoperiş solid stă deasupra capului nostru). Pe jos, mochetă verde.
Pereţii sunt în parte zugrăviţi roz închis, în parte placaţi cu lemn maro
auriu. La fel şi tavanul. 6 ghivece albe din care se ivesc diferite plante
înflorite, colorate în galben, mov, roz, alb stau mărturie pasiunii
proprietarului pentru… imitaţiile de natură. Pe peretele din faţa intrării 3
tablouri pătrate. 2 dintre ele reprezintă invitaţii sugestive la cafea şi
încadrează un peisaj mai boem: Turnul Eiffel văzut din depărtare, de pe o
stradă a Parisului. În partea stângă e barul unde se serveşte berea. Deasupra
barului, un televizor cu ecran mare transmite în direct meciul Germania -
Olanda. În sala în care stau sunt 7 mese micuţe cu scrumieră, fiecare având
câte 2 scaune metalice şi 2 mese ceva mai mari rezemate de peretele din faţa
intrării cu canapele de vinilin maro pe care pot incapea usor 4 persoane. În
stânga, un fel de foişor cu o masa de 6 persoane şi intrarea spre a doua
cameră– pizzeria propriu zisă – o încăpere de mărime medie în formă de “L”. În
buza “L”-ului stă al doilea bar, micuţ şi el, care dă spre bucătărie. De aici
se aduc cafeaua, răcoritoarele dar şi mâncarea. Pereţii sunt o combinaţie de
acelaşi roz închis amestecat cu gresie – imitaţie de piatră cenuşie. Pe pereţi,
2 ecrane mari din care urlă meciul, măşti de carnaval şi, bineînţeles,
ghivecele cu plante artificiale. 9 mese şi aici. Tavanul e alb, podeaua de
gresie e asemănătoare cu pereţii. În vârful “L”-ului toaletele – curate.
Preţurile acceptabile pentru cartier (25 de lei o “Fata in iarba”, 4 lei un
expresso lung cu lapte, 3,5 lei o apă “Dorna” plată, 5 lei o porţie de hamsii
prăjite cu pâine şi lămâie, 2 lei micul cu pâine şi muştar). Servirea promptă.
Clientela
amestecată: cupluri de vârsta a doua sau de pensionari ieşite la o bere şi un
mic, grupuri de bărbaţi veniţi să urmărească meciul sau oameni singuri care se
opresc la un pahar de ceva în drum spre casă. Atmosfera e relaxată, lipsită de
fiţe. Oamenii sunt îmbrăcaţi aproape cum stau în casă: adidaşi sau şlapi în
picioare, pantaloni scurţi, tricouri sport. Nu e genul de loc în care vezi
multe femei tinere şi frumoase. De fapt, aproape singura care se încadrează în
această categorie duminică seara e ospătăriţa – brunetă, păr lung, ochi codaţi.
În general, bodega e un loc mai potrivit bărbaţilor şi familiilor de “working
class heroes” decât tinerilor corporatişti “wanna be” boemi care umplu până la
refuz terasele din centru. Bodega e rareori plină şi asta se întâmplă mai mult
în timpul săptămânii decât duminica seara.
Înăuntru
2 cupluri: ei doi negricioşi, slăbuţi, peste 35 de ani. Ele mai diferite: o
blondă încă atractivă, bronzată şi îmbrăcată în alb şi o brunetă mai plinuţă
fără gust în potrivirea hainelor. Vară fiind, oamenii preferă să stea “afară”:
2 bărbaţi – unul mergând pe 30 de ani brunet, trăsături bine conturate, urechi
clăpăuge şi un băiat cu ţepi, trăsături finuţe, sub 20 de ani beau câte o bere
cu privirea aţintită pe televizor. Mesele cu canapele din vinilin sunt şi ele
ocupate. La prima dinspre bar stă un grup de 3 persoane: 2 bărbaţi şi o femeie,
cam prea însărcinată pentru locul ăsta. Companionii ei, îmbrăcaţi în întregime
în negru, ies din regula de haine deschise la culoare care părea a fi, până
acum, dress-code-ul aici. Un cuplu se ridică şi pleacă. El – tricou roşu,
burtă, ras pe ceafă dar cu ţepi în vârful capului, ea brunetă cu ochelari,
tricou verde, blugi şi adidaşi galbeni – faţă de şoarece de bibliotecă. Înainte
sa iasă din bar, el se opreşte la masa celor doi bărbaţi: “Mă duc până acasă
da’ mă întorc imediat… ” Vizibil agasată, consoarta îl apostrofează “Hai
odată... ”
0 comments:
Trimiteți un comentariu