Bodega de cartier

Un pic după piaţa Gorjului, pe strada Dezrobirii, colţ cu Panificaţiei, se află piţeria “Sorrel”. Intrarea, greu de ghicit din cauza grilajului de metal combinat cu lemn pe care se caţără abundent iedera... artificială, dă într-o încăpere dreptunghiulară, combinaţie de terasă (nu există ferestre) şi bar închis (un acoperiş solid stă deasupra capului nostru). Pe jos, mochetă verde. Pereţii sunt în parte zugrăviţi roz închis, în parte placaţi cu lemn maro auriu. La fel şi tavanul. 6 ghivece albe din care se ivesc diferite plante înflorite, colorate în galben, mov, roz, alb stau mărturie pasiunii proprietarului pentru… imitaţiile de natură. Pe peretele din faţa intrării 3 tablouri pătrate. 2 dintre ele reprezintă invitaţii sugestive la cafea şi încadrează un peisaj mai boem: Turnul Eiffel văzut din depărtare, de pe o stradă a Parisului. În partea stângă e barul unde se serveşte berea. Deasupra barului, un televizor cu ecran mare transmite în direct meciul Germania - Olanda. În sala în care stau sunt 7 mese micuţe cu scrumieră, fiecare având câte 2 scaune metalice şi 2 mese ceva mai mari rezemate de peretele din faţa intrării cu canapele de vinilin maro pe care pot incapea usor 4 persoane. În stânga, un fel de foişor cu o masa de 6 persoane şi intrarea spre a doua cameră– pizzeria propriu zisă – o încăpere de mărime medie în formă de “L”. În buza “L”-ului stă al doilea bar, micuţ şi el, care dă spre bucătărie. De aici se aduc cafeaua, răcoritoarele dar şi mâncarea. Pereţii sunt o combinaţie de acelaşi roz închis amestecat cu gresie – imitaţie de piatră cenuşie. Pe pereţi, 2 ecrane mari din care urlă meciul, măşti de carnaval şi, bineînţeles, ghivecele cu plante artificiale. 9 mese şi aici. Tavanul e alb, podeaua de gresie e asemănătoare cu pereţii. În vârful “L”-ului toaletele – curate. Preţurile acceptabile pentru cartier (25 de lei o “Fata in iarba”, 4 lei un expresso lung cu lapte, 3,5 lei o apă “Dorna” plată, 5 lei o porţie de hamsii prăjite cu pâine şi lămâie, 2 lei micul cu pâine şi muştar). Servirea promptă. 

Clientela amestecată: cupluri de vârsta a doua sau de pensionari ieşite la o bere şi un mic, grupuri de bărbaţi veniţi să urmărească meciul sau oameni singuri care se opresc la un pahar de ceva în drum spre casă. Atmosfera e relaxată, lipsită de fiţe. Oamenii sunt îmbrăcaţi aproape cum stau în casă: adidaşi sau şlapi în picioare, pantaloni scurţi, tricouri sport. Nu e genul de loc în care vezi multe femei tinere şi frumoase. De fapt, aproape singura care se încadrează în această categorie duminică seara e ospătăriţa – brunetă, păr lung, ochi codaţi. În general, bodega e un loc mai potrivit bărbaţilor şi familiilor de “working class heroes” decât tinerilor corporatişti “wanna be” boemi care umplu până la refuz terasele din centru. Bodega e rareori plină şi asta se întâmplă mai mult în timpul săptămânii decât duminica seara. 

Înăuntru 2 cupluri: ei doi negricioşi, slăbuţi, peste 35 de ani. Ele mai diferite: o blondă încă atractivă, bronzată şi îmbrăcată în alb şi o brunetă mai plinuţă fără gust în potrivirea hainelor. Vară fiind, oamenii preferă să stea “afară”: 2 bărbaţi – unul mergând pe 30 de ani brunet, trăsături bine conturate, urechi clăpăuge şi un băiat cu ţepi, trăsături finuţe, sub 20 de ani beau câte o bere cu privirea aţintită pe televizor. Mesele cu canapele din vinilin sunt şi ele ocupate. La prima dinspre bar stă un grup de 3 persoane: 2 bărbaţi şi o femeie, cam prea însărcinată pentru locul ăsta. Companionii ei, îmbrăcaţi în întregime în negru, ies din regula de haine deschise la culoare care părea a fi, până acum, dress-code-ul aici. Un cuplu se ridică şi pleacă. El – tricou roşu, burtă, ras pe ceafă dar cu ţepi în vârful capului, ea brunetă cu ochelari, tricou verde, blugi şi adidaşi galbeni – faţă de şoarece de bibliotecă. Înainte sa iasă din bar, el se opreşte la masa celor doi bărbaţi: “Mă duc până acasă da’ mă întorc imediat… ” Vizibil agasată, consoarta îl apostrofează “Hai odată... ”



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...