2014 - Săptămâna 5

27 ianuarie

Ninsoarea de aseară a dat startul pentru sporturile de iarnă, varianta de 'oraş'. Nu am mai văzut de mult atâta animaţie pe străzi şi atâţia vecini socializând cu lopata în mână, în jurul maşinii. Dar, desigur, nu suntem cu toţii animale sociabile. Mai există şi lupii singuratici care profită de ninsoare pentru a face o declaraţie de efect celor din jur. Altfel nu-mi explic de ce aruncă zăpada adunată de pe maşina lor în faţa maşinii din stânga sau din dreapta. Nu pe ea, asta ar fi naşpa. În faţă, la o distanţă respectuoasă (cât să n-o strice) şi eventual o cantitate cât mai mare, să bage de seamă şi omul ăla, proprietarul, când va veni la curăţat, că a venit iarna...

*

Ţopa, ţopa şi eu. Am zis să profit că am lucrat de-acasă azi şi să-mi plătesc întreţinerea. Programul administraţiei: între 10 şi 12 şi între 17 şi 19. Evident, doar în timpul săptămânii. Lucrând la o oră distanţă de casă, mi-e greu să ajung în timp util aşa că am  vreo 3 luni de restanţe. Verific contul. Cam gol în perioada asta a lunii. Fac calcule, mut nişte bani dintr-o parte în alta, iese socoteala. Mă iau, mă bag în pantalonii de ski (sunt un pic răcită), îmi trag 10 cojoace pe mine şi plec spre bancă. Înot prin zăpezi, scot banii, mă întorc. La administraţie lumina închisă, uşa încuiată. 'Vă anunţăm că în perioada 27.01.14-30.01.14, încasările se vor efectua între orele 10 şi 14. Vă mulţumim pentru înţelegere!' 'Să moară mă-ta!' îmi scapă, lipsit de gingăşie (şi de înţelegere, aş zice), printre dinţi când îmi aduc aminte că şi pe la 1, când ieşisem iarăşi să-mi iau ceva de mâncare, administraţia era tot închisă. Şi au pretenţii să plătesc penalităţi...

28 ianuarie

O zi în care am stat închisă în mine, cu privirea îndreptată spre interior. Drept urmare nu am văzut şi auzit nimic interesant. Seara însă, acasă, am citit un fragment din 'Timpul ce ni s-a dat' care mi s-a întipărit puternic în minte. Apropo de iarnă şi ger. În carte e vorba de iarna lui '54, o iarnă mai grea decât tot ce se văzuse până atunci: "Viscolul a făcut şi victime, cele mai multe, fără îndoială, printre cei mai puţin avuţi, dar nu numai; una din drame, care ne-a emoţionat cu deosebire, s-a petrecut într-un magazin alimentar din chiar cartierul nostru: un domn bătrân se prăbuşise fără veste şi nu se mai ridicase niciodată. Domnul bătrân era Ionel Teodoreanu, înduioşătorul autor al Medelenilor, fostul idol al liceenelor pe care le încântase cu suavele sale romane. Într-un fel, în graţia lor desuetă, erau şi ele un simbol al vremurilor apuse, în care atâtea lucruri păreau simple şi uneori chiar erau."

29 ianuarie

Oamenii, feţele lor... Îmi place să le înregistrez expresiile, să îi surprind în momente în care nu-şi dau seama că sunt priviţi. Instincte de voyeur ce mai... Iată o mamă  care se plimbă plictisită după fetiţa ei prin faţa unei cafenele. Fetiţa cară în braţe, cu entuziasmul începătorului, un semn mare, galben, pe care scrie 'Caution! Wet floor!'. Mai încolo, o roşcată cu ochi ciocolatii trece încet, cu mintea în altă parte. Nici nu-l observă pe băiatul care-şi ridicase ochii din carte şi o studia atent de ceva vreme. 

30 ianuarie

Frig, mai frig parcă ca niciodată iarna asta. Pe seară, mergând pe Iuliu Maniu, spre casă, am văzut pompierii şi pe cei de la curăţenia străzilor strângând zăpada de pe trotuare. Ok... sunt vreo -15 grade Celsius afară la ora 11... Mă întreb de ce nu or face asta în timpul zilei?

*

Pun cumpărăturile de la Mega Image în frigider. Punga o iau şi o fac sac de gunoi. Strâng ambalajele şi bonurile şi le arunc. Mă izbeşte o revelaţie de care am mai auzit - ăstea sunt treburi de om mare. Oare când a trecut timpul şi oare când am crescut? La o socoteală sumară reiese că de mai mult de jumătate din viaţă...

31 ianuarie

Ziua cu ger (şi mai mare ca ieri) şi teatru sau, mai degrabă, o prelegere despre istoria teatrului.

1 februarie

M-am luptat cu nămeţii ca să ajung la info-point-ul Eventim de la Plazza. Trebuia să îmi ridic biletele pentru o seară cu filme scurte la cinema 'Patria'. Când am ajuns acolo, surpriză. Biletele erau anulate din cauza unei erori a aplicaţiei. Grozav! M-am enervat teribil că a trebuit să merg până acolo să aflu asta. E bine, totuşi, că nu s-a întâmplat acelaşi lucru când a trebuit să-mi iau biletele pentru festivalul 'George Enescu'. Oricum, încep să nu mai am încredere în Eventim.

2 februarie

E bine, din când în când, să-i surprinzi pe cei dragi cu ceva nou. În lipsă de altceva, o cană cu apă aruncată în faţă va fi, cu siguranţă, o surpriză. Rămâne de văzut dacă una plăcută...