Coasta Greciei: Nea Karvali și Phillipi, orașul vedetă în Noul Testament


Nea Karvali, stațiunea în care am înnoptat în a doua seară a călătoriei noastre spre Thassos, este un sătuc liniștit, cu ieșire la mare, aflat la vreo 11 kilometri de Kavala, orașul din care urma să luăm feribotul. 

Primul nostru contact cu băștinașii, ca să zic așa, s-a ivit sub forma unei doamne pe la vreo 50 de ani, ce turuia rapid în greacă și se oferea să ne găzduiască în apartamentul ei peste noapte. Blocul în care locuia mi-a adus aminte de înjghebările pe care le vedeam deseori în orașe, mai ales în primii ani de după comunism: frumușel și urban, pe partea cu drumul, era asortat cu o grădină de legume, printre care zburdau găini, pe partea cu plaja. Singura diferență (notabilă, aș zice) era că locuitorii își puteau bea cafeaua de dimineață admirând marea Egee, insula Thassos și vapoarele care tăiau neîncetat valurile. 


Am părăsit-o pe doamna noastră după ce am aflat că hotelul Paralia, unde aveam rezervare, era chiar după colț.  Ajunși acolo am răsuflat ușurați - recepționerul vorbea engleza, camerele erau drăguțe și, mai important, am putut să plătim rezervarea cu cardul - 30 de euro pe noapte, o sumă rezonabilă pentru o cameră dublă rezervată cu 2 zile înainte. Gazda noastră din Veliko Tarnovo ne băgase în sperieți povestindu-ne că o prietenă, care fusese în Grecia pe la începutul lui august, rămăsese fără bani fiindcă nu putuse plăti niciunde cu cardul. 

După ce ne-am văzut instalați, am fost să ne scăldăm o oră - era opt seara și marea ne aștepta caldă și fără valuri. Când s-a lăsat noaptea, am mers, la sugestia recepționerului, să mâncăm într-o tavernă aflată în apropiere. Din păcate, nimeni nu vorbea engleza sau româna aici și noi nu știam nicio boabă de rusă, bulgară sau greacă așa că am ales, mai mult pe încercate, mâncarea. Nu ne-a părut rău fiindcă tot ce am gustat (peștele, chifteluțele cu dovlecei, sosul tzatzichi și salata grecească ) a fost excelent. Pe toate minunile ăstea, 3 pahare de vin și o cafea am plătit 44 de euro, cu bacșiș cu tot. Clar, mi-am zis, Grecia, la fel ca Bulgaria, poate fi introdusă cu succes pe lista țărilor unde eroina din Eat, pray, love s-ar duce ca să se regăsească... mâncând. 



A doua zi, am pornit și noi, încet - încet, spre Kavala. nu înainte de a ne opri să vizităm ruinele orașului Philipi. Un vechi centru de putere în Macedonia, datorită minelor de aur aflate în apropiere, pe vremea grecilor și a romanilor, așezarea este menționată apoi, în Noul Testament, ca locul unde apostolul Pavel a convertit primul creștin din Europa, o femeie, pe nume Lydia. Astăzi, un mic sat, Filippoi, cu o piață permanentă, continuă tradiția așezării milenare. De partea cealaltă a drumului, se află ruinele, cu un parc și un restaurant în fața intrării, binevenite după o plimbare de o oră pe câmpul presărat cu pietre. Intrarea în zona istorică, pe care grecii au redescoperit-o după al doilea război mondial, costă 3 euro. Cea mai impresionantă mărturie a trecutului a fost, în ochii unei necunoscătoare, ca mine, amfiteatrul, reconstruit prin 1950 și în care se desfășoară festivalul anual al orașului. În restul perimetrului, plăcuțele explicative vorbesc despre construcțiile și evenimentele importante de aici dar majoritatea vestigiilor istorice nu trec de înălțimea genunchiului. Din loc în loc, se zăresc semnele eforturilor de consolidare sau reconstrucție istorică nu foarte avansate, din păcate, 








0 comments:

Trimiteți un comentariu