Zi călduță de februarie, înnorată nițel, ca și cum vremea frumoasă nu s-ar îndura să vină.

Galopând pe străzile orașului, cum altfel decât înspre o ședință, mi-am adus aminte că primăvara a venit mai devreme pentru mine, adică week-endul trecut, în Italia, și dacă nu a fost cu soare, măcar câteva frunze verzi tot am văzut. 

Mâncând un covrig cu susan pe fugă și luând aproape cu japca o cafea cu lapte din mâna vânzătoarei, în timp ce alergam spre metroul care intra în stație, mi-am dorit un mic dejun tihnit și o porție dublă de somn. 

Am uitat de asta în timp ce schimbam primele hello-uri ale zilei, aveam forțe proaspete, deh, nu mai vorbisem cu nimeni prea mult în ultimele 3 zile (oh, Doamne, ce fericire!), postisem și la tastat, dacă vă puteți da seama. 

Mi-a plăcut ziua asta mai ales că aseară mi-am dat seama că m-am întors cu un cuvânt nou în traistă, un cuvânt pe care l-am căutat mergând pe jos vreme de 3 zile, timp de șapte - opt ore prin ploaie și vânt, atât prin cele de afară cât și prin ălea din capul meu. Nu-l voi scrie încă, îl păstrez nespus, mai ales că e mai mult de 8 litere, e o stare pe care n-aș vrea să o uit din nou. 

Alte lucruri de care să-mi aduc aminte peste ani și ani?

* am fost la un preview al unei lansări de carte și m-am văzut cu oameni care îmi plac;
* am citit două povestiri faine din cartea de mai jos:


* am o vietate nouă în casă: