Cartea cu care mi-am început anul este și cartea de debut a scriitoarei Maria Orban. Acțiunea se desfășoară filmată parcă, cu încetinitorul, pe parcursul unei zile, cea de dinainte ca personajul principal să semneze actele de divorț. Divorțul este, în acest caz, motivul rememorării iubirilor mai vechi și al căsniciei, al revizuirii relației cu părinții și chiar cu ea însăși.
Din anumite puncte de vedere, cartea poate fi numită, așa cum am mai citit și în alte recenzii, cartea generației Peter Pan, unde Peter Pan-ii sunt acei adulți care, nedorind să le semene părinților lor, rămân suspendați între adolescență și maturitate. Din alte puncte de vedere, mie mi se pare că personajul principal al cărții atinge maturitatea așa cum este văzută și definită în zilele noastre, mai fluidă, copilăroasă și mai ales vocală în formularea întrebărilor păstrate ca tabu-uri de generațiile trecute.
„Când eram mică, credeam că oamenii mari sunt siguri pe ei, că odată cu vârsta vine un fel de stabilitate. De încredere. Credeam că dacă ești mereu ocupat și ai treburi multe de făcut, și ai și copii, și serviciu, nu e timp să te plictisești, să-ți pui tot felul de întrebări la care nu găsești răspuns și nici nu te bântuie tot felul de temeri.”
2. Misterul lui Henri Pick, David Foenkinos
Un bibliotecar dintr-un oraș de provincie se hotărăște să înființeze o secțiune a bibliotecii mai neobișnuită: biblioteca manuscriselor refuzate. Ideea se bucură de succes, așa că, pentru o vreme, mulți scriitori aspiranți vin în acest orășel uitat din Franța să găsească un cămin pentru cărțile refuzate de edituri. Ani mai târziu, o tânără editoare și iubitul ei descperă în bibliotecă un manuscris promițător: Ultimele ore ale unei povești de iubire, scrise de un oarecare Henri Pick. Cartea este publicată, cunoaște imediat succesul și toată lumea vrea să afle cine e autorul. Se dovedește că Henri Pick, care murise cu doi ani în urmă, fusese pizzarul din localitate. Soția și fiica lui nu prea cred că el se pricepea să scrie mai mult decât meniuri, dar faima și banii le fac să se lase purtate de val.
Romanul lui Henri Pick schimbă viața tuturor, inclusiv a celor care l-au descoperit, nu atât prin valoarea lui literară ci prin misterul care îl înconjoară.
3. Rivalele, Jeanne Mackin
Dacă îți place moda, Chanel și Parisul, merită să citești cartea asta. Pentru un cititor serios este ca Nutella pe care o înfulecă seara, pe furiș, după săptămâni de dietă, un rău necesar din când în când.
Rivalele pune laolaltă Parisul plin de viață de dinaintea celui de-al doilea război mondial, pe Coco Chanel și pe rivala ei cea mai renumită, Elsa Schiappareli, o tânără pictoriță, ceva dragoste, ceva tristețe și multă modă, materiale și culori. Mi-a plăcut izul de chick lit al cărții (cum ziceam, Nutella!), deși este prea bine documentată pentru a fi considerată așa ceva și m-am bucurat să aflu mai multe despre Schiappareli, care nu era considerată o croitoreasă ci o artistă, ce mergea pe cărările suprarealismului, alături de Dali și Tzare.
„Schiap m-a învățat formula din Roma antică pentru cina perfectă: tu și partenerul tău, doi dintre cei mai apropiați prieteni, doi oameni pe care ți-ar plăcea să îi cunoști mai bine și doi oameni de la care ai vrea să obții foloase.”
„Să te îmbraci bine înseamnă rezistență, răzbunare, mândrie și o formă de control asupra forțelor care încearcă să te subjuge. De aceea, atunci când ești luat prizonier, primul lucru de care dușmanul te deposedează este acel strat exterior al identității și al independenței tale: hainele. De aceea prizonierii sunt îmbrăcați cu uniforme identice. Ei nu mai există ca indivizi.”
4. Nu exista copii rai, Janet Lansbury
Da, recunosc, citesc cărți de parenting. Pe asta, în schimb, am ascultat-o, fiindcă am cumpărat-o de pe Audible, un site mișto care îi ajută pe cei lipsiți de timp să îmbine relaxarea oferită de o carte cu treburile casnice.
Ce zice cartea, pe scurt? Că pedeapsele nu ar trebui să existe în relația cu copilul, mai ales cele corporale, dar asta nu se traduce în lipsă de fermitate când e vorba de respectarea regulilor. Pentru toddleri, ajută adresarea la persoana 1 și respectarea promisiunilor (e.g: dacă mai rupi pagini din cartea aceea, ți-o iau:)). E bine de știut că multe conflicte cu copilul pot fi rezolvate dacă luăm în seamă semnalele pe care ni le transmite. Putem astfel descoperi că nervozitatea lui e generată de oboseală, foame etc.
5. Amantul japonez, Isabel Allende
Trebuie să recunosc, am cumpărat această carte pentru că nu voiam să o citesc pe Isabel Allende pentru prima dată în Ce vrem noi, femeile?.
Povestea te ține prins și nu prea. Alma, o octogenară bogată, își trăiește ultimele luni din viață în compania Irinei, o refugiată româncă care lucrează în azilul în care locuiește, și a lui Seth, nepotul ei. Nepotul, dornic să petreacă mai mult timp cu Irina, de care se îndrăgostește, își convinge bunica să îl ajute cu documentația pentru un roman despre familia lor. Astfel, Alma își amintește viața din copilărie - ca tânără refugiată evreică în preajma celui de-al doilea război mondial - până în prezent. Pe parcursul unei existențe îmbelșugate și pline de succes, se conturează o poveste de dragoste clandestină care durează din copilărie și până la moarte.
Ce nu mi-a plăcut? Inflația de dramă și absurd: Alma are un amant, soțul ei are și el unul, dar cei doi sunt atât de buni prieteni încât pot să treacă fără probleme peste asta, Irina a fost un copil abuzat online în tinerețe etc. Poate un pic mai multă normalitate ar fi făcut povestea credibilă și, prin urmare, mai emoționantă.
