Încă îmi place cum sună cuvântul vacanță. Mult mai bine decât concediu, nu? Parcă cuprinde în el toată bucuria celor trei luni libere de vară, din copilărie, care ne erau umbrite doar de eventualele teme la mate și la română. Ei bine, vacanța mea de vară a durat doar o săptămână și jumătate anul acesta, dar nu mă plâng. A fost mai diversă decât două luni petrecute în București și îmi pare bine că s-a întâmplat, rău că s-a sfârșit.
În acest timp scurt, dar trăit intens:

Am ajuns în vizită pe la bunici, unde roșiile se pârguiau în sătucul uitat de lume și de oameni.


Am văzut marea pentru două zile, la vecinii noștri, bulgari.


Tot în Bulgaria, mi s-a îndeplinit o dorință mai veche  - aceea de a vizita Balcicul.


Am mers o săptămână în vacanță, pe la sis, cu familia reunită - părinți, copii și iubiți.

Acolo am vizitat Saarbrucken și Trier, în Germania...



...Sarreguemines si Strasbourg, în Franța



Și, într-o zi călduroasă de luni, capitala Luxemburgului.


Am citit vreo trei cărți și jumătate.


Iar într-o zi infernal de caldă de duminică, m-am întors, din nefericire, la praful, grijile și dilemele care mă tot urmăresc prin București.
sursa
Pentru cei care nu știu, Stockholm-ul arată ca în poza de mai sus și ceea ce se numește centrul orașului se întinde (și) pe vreo 14 insule și insulițe. Așadar nu ai cum să vezi orașul fără să treci peste poduri sau să te plimbi cu feribotul. Ba mai mult, la ieșirea dinspre Stockholm a Mării Baltice începe un arhipelag superb, care conține nu mai puțin de 30 000 de bucăți de stâncă care ies din mare, unele nelocuite, altele suficient de mari încât să adăpostească comunități întregi și nu puține proprietăți private de tipul familia, insula și casa de vacanță. Voi reveni cu mai multe amănunte despre arhipelag în curând, dar până atunci să ne întoarcem la oraș.

De 4 dintre cele 14 insule de care povesteam mai devreme, am povestit în articolul anterior, când ne-am plimbat prin Djurgarden, o insulă rezervată muzeelor și parcurilor, și prin Gamla Stan, orașul vechi, care se întinde pe nu mai puțin de 4 insulițe cu nume imposibile: Stadsholmen, cea mai mare dintre ele, dar și RiddarholmenHelgeandsholmen, Strömsborg. Pe Stadsholmen se mai află, printre altele, palatul regal, reședința oficială a monarhiei suedeze începând cu secolul XIII, Riddarholmen este locul în care se înalță palatele vechilor nobili, pe Healgeandsholmen vizitatorii pot vedea Palatul Parlamentului - Riksdag, iar ultima dintre ele, Strömsborg, este sediul unei organizații guvernamentale.

În a doua zi de Stockholm am mers în Södermalm, cartierul hip al orașului, ca să vedem Muzeul de Fotografie (Fotografiska), o mai veche obsesie de-a mea care mi s-a părut cam overpriced pentru oferta expozițională iar apoi ne-am ocupat de prânz - adică am găsit supermarketul de unde ne puteam cumpăra salata cu de toate care avea să ne fie companion credincios pe întreaga durată a excursiei. Am luat prânzul, ca și în prima zi, într-un parc ce înconjura o biserică frumoasă. După amiaza am lăsat-o pentru explorarea unei alte insule ale orașului - Långholmen - folosită, până în 1975, ca închisoare. 

Mai întâi am tăiat-o Södermalm-ul, de-a latul, ca să vedem Stockholm-ul de sus. De acolo, am trecut pe micuța insulă închisoare, împânzită acum de bărcuțe, grădini, case de vacanță, dar și vile și hoteluri. Ca o curiozitate, se pare că până acum 200 de ani, insula era doar o bucată stearpă de stâncă, care a fost acoperită cu pământ prin efortul pușcăriașilor. Nu aș fi crezut, dacă nu aș fi citit asta  fiindcă vegetația era bogată iar peisajele păreau desprinse din povești. Nici nu e de mirare - Stockholm e un oraș verde, în care fiecare cartier e plin de oaze de verdeață, fie că sunt parcuri, spații de joacă sau, pur și simplu, alei înfrunzite, de-a lungul clădirilor.





















sursa
Am avut o nuntă în familie de curând, prilej de mare agitație printre femeile neamului, care s-au dat peste cap, vreme de săptămâni, să termine, la timp, cursa înarmării cu rochii, poșete și pantofi. Cum și eu sunt femeie, din când în când și prin părțile esențiale, m-am văzut obligată să mă înscriu în competiție. Ca să fac asta a trebuit să trec peste marea mea problemă, aceea că nu-mi place să mă duc în magazine pentru a face cumpărături. Drept să spun, mall-urile mă încântă cu atât mai puțin, mai ales că excursiile trimestriale prin astfel de locuri, făcute, de obicei, cu mama, se lasă cu cel puțin cinci - șase ore de conspectare sârguincioasă a tuturor magazinelor, nu fiindcă mama ar fi vreo shopaholică ci pentru că trebuie făcute provizii pentru următoarele trei luni. E destul de frustrant să petrec atâta timp înăuntru, mai ales în week-end, când am, în sfârșit, puțin timp pentru mine și hoinăreala care îmi place atât de mult. În fine, sunt convinsă că nu sunt singura în situația asta. 

Ceea ce voiam să zic e că, în aceste de zile de foc când garderoba trebuia îmbunătățită repede și eficient, mi-am adus aminte cu regret de outletul meu preferat în ultimii doi ani. Se numește, fiindcă încă mai există - Zoot - iar produsele lor pot fi cumpărate în continuare în România. Din păcate, conceptul cu care a intrat pe piață, revoluționar din punctul meu de vedere, a dispărut în urmă cu câteva luni. Care era acela? Ideea că poți comanda câte produse vrei de pe site și le vei primi, apoi, într-o locație fizică, unde vei proba, alege și plăti doar lucrurile care îți plac și îți vin. Soluția asta era, pentru mine, ideală: când aveam nevoie de haine, genți sau pantofi noi survolam site-ul (lucru care nu îmi lua prea mult timp), umpleam coșul, trimiteam comanda iar peste câteva zile eram anunțată că produsele mi-au sosit în cabina de fericire (frumos nume) pe care o alegeam. Nu pierdeam mai mult de o jumătate de oră ca să mă opresc, să probez și să aleg ceva nou. În plus, nu mai aveam dureri de cap cu returnarea coletului, situație ce poate apărea destul de des în cazul cumpărăturilor online pentru că, de multe ori, realitatea e foarte diferită de poza de pe site sau, pur și simplu, produsul e prea mic / mare sau nu vine bine.

Din păcate, această relație fericită între mine și Zoot e de domeniul trecutului fiindcă, acum două - trei luni, au renunțat complet la ideea cabinelor de fericire iar astăzi nu se mai diferențiază cu nimic de celelalte magazine online. Presupun că e mai eficient așa, dacă te gândești la profit, dar cred că se putea lucra și la îmbunătățirea conceptului, așa cum fusese adus în țară. Pe mine m-ar fi ajutat, bănuiesc că și pe alții / altele și, până la urmă, chiar și un client năzuros merită un pic de fericire, nu-i așa?