De ce ai vizita o altă insulă când ești deja pe una, v-ați putea întreba dacă urmăriți povestea aventurilor mele prin Sicilia și, da, recunosc, pare amuzant la prima citire. La fața locului însă, eu tânjeam după marea bleu ciel și plaje sălbatice sau măcar lipsite de turiști, unde să mă pot avânta în valuri fără grija rucsacului lăsat pe prosop. Plaja pe care o găsisem în Trapani fusese o dezamăgire cu nisip gri, apă băltită și mulți oameni care se băgau în seamă neîntrebați. În comparație cu asta, insulele Egadi păreau, din ceea ce citisem pe net, paradisul pe pământ. Îmi aduc aminte că m-a impresionat foarte mult imaginea unui peisaj cu influențe caraibiene și multele golfulețe (italienii le zic cala) ascunse în semi-sălbăticie care promiteau a fi descoperite acolo.
Din Trapani, insulele Egadi sunt o destinație ușor de atins. Doar șapte kilometri de mare o despart pe prima, Favignana, cea mai vastă și populată, de țărmul Siciliei. Acolo am decis să mă opresc și eu pentru ceea ce speram a fi o după-amiază de neuitat. Înarmată cu harta pe care am primit-o de la un chișculeț din port, am pornit în explorarea insulei. Prima plajă la care am ajuns, Lido Burrone, mi-a oferit albastrul acela pur de apă mediteraneeană pe care abia așteptam să îl văd și imaginea de mai jos, ea însăși o poveste care se cere inventată. Oare ce pățise bătrâna doamnă? Iubea mult și marea și suferea fiindcă nu se mai putea cufunda în ea așa cum o făcea odinioară, sau se scălda fiindcă îi recomandase medicul? Probabil câte puțin din amândouă.
Nu am rămas prea mult aici. Algele, oamenii (mulți după gustul meu) și curiozitatea care rareori îmi dă pace, m-au împins mai departe. Am pornit, ghidată de GPS, pe un drum prăfuit de țară ce șerpuia de-a lungul falezei spre Cala Azzurra, o mică plajă înconjurată de stânci ce promitea delicii nemăsurate.
Din nefericire și aici era aglomerat, ba chiar mai aglomerat ca pe Lido Burrone. Priveliștea, în schimb, m-a lăsat cu gura căscată. Mi-am găsit un colț de nisip necolonizat și m-am așezat, om, fund și rucsac, toate înghesuite pe nu mai mult de un metru pătrat, cu ochii semi deschiși și picioarele în apă, să mă soresc și să mă odihnesc un pic. Nici nu am simțit valul până când nu mi-a atins mâinile. Celularul, aflat în buzunarul din spate al pantalonilor scurți, a fost și el murat, dar deschizându-l am observat, ușurată, că nu a pățit nimic. M-am dezbrăcat și m-am aruncat în mare ca să îmi continui lecțiile de înot, întrerupte vremelnic în București. După vreo jumătate de oră de bălăceală, am ieșit - aveam totuși un drum destul de lung de făcut iar ultimul feribot spre Trapani pleca în mai puțin de două ore, după calculele mele.
Ajunsă înapoi pe țărm, am scos, ca tot omul, telefonul să verific ceasul. Telefonul - închis. Am dat să îl deschid. Telefonul - mort. Cuprinsă de panică, am început să alerg spre port. Țineam într-o mână obiectul blestemat iar în gând mă rugam la toți zeii și dracii ce protejează călătorii ghinioniști să mă ajute. Erau de fapt două rugăciuni într-una. Îmi doream, în primul rând, să ajung în camera mea confortabilă de hotel din Trapani în seara aceea iar, apoi, ca device-ul pe care îmi țineam hărțile, gps-ul și alte lucruri necesare pe traseu să aibă, nu șapte vieți ca pisicile, ci măcar două, ca să îmi mai fie de folos în următoarele doisprezece zile de vacanță. Am mers așa, toropită de căldură, și încercînd, vai - oroare, să mă bazez pe propriul meu simț de orientare ca să găsesc portul, mai mult de oră, până când zeul care protejează găgăuții din întreaga lume s-a îndurat de mine. La, probabil, a mia apăsare pe butonul de start, Samsung-ul a vibrat, o lumină caldă a însuflețit ecranul și, cât de curând, mi s-a cerut să introduc parola. Scăpasem!
După 5 minute de butonat frenetic am constatat că mersesem în direcția bună. Micuțul târg din Favignana se afla la mai puțin de cinsprezece minute distanță și mai aveam ceva vreme până când sosea feribotul. Pozele acelea de la sfârșitul postării, în care toate contururile sunt îndulcite de lumina apusului, au ceva din ușurarea mea în ele. A fost prima și ultima oară când m-am simțit neajutorată, în cele aproape trei săptămâni de vacanță. Cu toate acestea, nu am regretat excursia. După cum veți vedea mai jos, uneori merită să îți asumi riscuri.
Cum se ajunge în Favignana?
Din portul din Trapani, compania Liberty oferă curse cu feribotul spre și dinspre cele trei insule Egadi, de câteva ori pe zi. Prețul unui bilet dus întors pe 21 septembrie 2016 era de 18 euro.