Erice, unde am urcat în ultima zi a șederii mele în Sicilia, e un oraș în care pietrele povestesc celor care știu să le citească despre o lume veche în care s-au amestecat fenicieni, greci, arabi, normanzi și, în cele din urmă, italieni. Numele îi vine de la un semizeiu grec, doborât în luptă de Hercule, iar în antichitate Venus era sărbătorită pe terasele sale.
Pentru turiști obișnuiți, așa, ca mine, orașul aflat la aproape 800 de m altitudine față de nivelul mării oferă, mai ales într-o după-amiază frumoasă de toamnă timpurie, priveliști de neuitat (se zice că în zilele cu adevărat senine un om cu ochi ageri poate vedea țărmurile Africii din Erice), apoi posibilitatea de a se răsfăța în magazinele cu suveniruri și majolica, de a explora străduțele înguste, pietruite, un coșmar pentru mașini dar atât de fermecătoare pentru privirile obosite de cartierele construite în linii drepte și, de ce nu, de a se opri la o terasă ascunsă într-o piațetă pentru a mânca o porție de fast food italian delicios.
Cum se ajunge în Erice?
Din centrul orașului Trapani se ia autobuzul 21 sau 23 până la capăt (2.4 euro bilet dus întors), apoi funicularul (9 euro bilet dus întors).
 |
| Trapani |
 |
| Castelul Normand |
 |
| Sicilia era numită de romani Trinacrium (stea în trei colțuri) și reprezentată ca un cap de Meduză cu 3 picioare în alergare și 3 spice. Siclienilor le-a plăcut atât de mult încât au păstrat-o ca simbol al insulei regăsit, printre altele, pe steag. |
 |
| Biserica principală |
 |
| Biserica principală pe dinăuntru |
0 comments:
Trimiteți un comentariu