Prima și ultima călătorie, de până acum, a anului, a fost în Atena.
Am plecat la drum cu așteptări mari. În primul rând voiam un hotel fain, care să facă cele trei nopți petrecute acolo, de vis. Am ales, un pic peste bugetul nostru obișnuit, un loc numit Dryades &Orion . S-a dovedit a fi hotelul standard, cu mobilă învechită și prețuri exagerate. Pe deasupra, era cocoțat pe un deal unde ajungeam seara, când eram obosiți de atâta colindat, doar cu taxiul. Într-adevăr, din balcon, aveam o priveliște faină asupra acoperișurilor terasate ale orașului în care stăteau înfipte vechi antene parabolice mărginite aproape de linia orizontului, de Acropole într-un colț și de portul Pireus, deasupra căruia apunea soarele, în celălalt.
Ne-am petrecut zilele topindu-ne în căldura blândă de sfârșit de iarnă și început de primăvară. Nici nu ne dăduserăm seama cât ne lipsise soarele până ce nu l-am regăsit, după o iarnă grea și întunecată, în Atena, plimbându-ne pe străzile centrului vechi unde graffiti-urile cucereau parterele părăsite ale blocurilor și adăstând îndelung la cafea și palavre, pe la terase. Am aflat, curând, că în jurul pieței Syntagma se întâmplă totul. Pe acolo coboram, ca să mergem spre Plaka, Monastiraki sau Thissio, cartierele istorice ale orașului, luam taxiul ca să ne întoarcem în Exarcheia, unde locuiam, și tot de acolo ne-am făcut drum spre Acropole. Pentru greci este un loc cu atât mai important cu cât clădirea Parlamentului și majoritatea ambasadelor sunt localizate în zonă.
M-a mirat mulțimea de turiști care umplea străzile Atenei, dar în câte capitale europene ai luxul de a te bucura de viață la 20 de grade Celsius, în februarie? La Acropole, ce să mai zic. Eram noi, turiștii, și locurile acelea mitice pe care, văzându-le la televizor când erai mic, le asociezi cu ceva prea îndepărtat de viața ta reală ca să fie tangibil. Revenind... Există 2 tipuri de bilete de intrare - cele care acoperă fix dealul cu templele - intrarea monumentală care era bogat pictată în antichitate, Parthenonul (templul închinat zeiței Atena), Erechtheionul, dedicat atât Atenei cât și lui Poseidon, templul Victoriei - Nike și teatrul lui Dyonisus, care poate fi văzut de sus, și un altul, mai cuprinzător cu care pot vizita majoritatea ruinelor antice din centrul Atenei. Primul costă 20 de euro vara, primăvara și toamna și e redus la 10 euro în timpul iernii, cel de-al doilea e 30 de euro tot timpul anului.
Un al doilea loc în care am ținut musai să mergem a fost Muzeul Național de Arheologie. Ne-am nimerit cu vizita într-o duminică, când intrarea e liberă (e posibil ca și la alte situri de interes să fie la fel, așa că verificați înainte de a vă lansa în plimbări cu tentă istorică). Aglomerație mare și aici, dar d-aia bună gen coadă la cultură. Sunt multe lucruri de văzut și de asimilat, timp și răbdare să ai. Mie mi-au rămas în minte kouroii și korai-ele, primele reprezentări masculine și, respectiv, feminine grecești folosite ca ofrande zeilor și care, lucru ciudat, aduc cu vechile statui egiptene apoi bijuteriile, în special vestita mască a lui Agamemnon.
Înainte să plecăm am vrut să vedem Atena de sus. Cel mai bun loc pentru asta era, din câte am citit, dealul Lykabettus unde am ajuns în ultima zi, înainte de apus. E, într-adevăr, un loc deosebit. Mașina te lasă într-o parcare înconjurată de stânci marcate cu graffitiuri și semnături. Pentru cei temerari există și un drumeag abrupt care duce către vârf, unde o bisericuță micuță e înconjurată pe trei părți de o cafenea imensă, unde se pot odihni cel puțin 200 de turiști.
Altceva? Ah, dacă sunteți într-o sâmbătă în Atena, nu ratați piața fermierilor din Exarcheia iar duminica, aruncați un ochi prin târgul de vechituri din Monastiraki.
Cam atâtea am avut de spus despre city-break-ul nostru în Atena. Dacă aveți timp, energie și ceva bănuți puși de o parte vă recomand să fugiți cât mai repede acolo, la soare și mare.