De/ cu Sf. Andrei

Te plictisești? Mă plictisesc!!! Ne plictisim...


Știi ce trebuie să faci, nu? Mai ales azi, în noaptea de Sf. Andrei...Te duci în camera din spatele casei, acolo unde’s oglinzile ălea două puse față-n față. Asta trebuie să se întâmple fix la miezul nopții. 


Deci, după cum îți spuneam... te duci acolo, acoperi bine ferestrele, aprinzi 2 lumânări și le pui una-n fața unei oglinzi, una-n fața celeilalte. Apoi... dezbracă-te și stinge lumina. Așază-te între cele 2 oglinzi… Privește ce se reflectă în oglinda din spate prin cea din față. Poate îți vei vedea sortitul...

Hihihi... Asta mi se pare cea mai sinistră metodă de a prevede viitorul amoros pe care am auzit-o vreodată. N-aș putea să stau goală pușcă într-o cameră întunecată, urmărind reflexii tremurătoare ale luminilor slabe de lumânare care se joacă în apele unei oglinzi nici dacă viitorul meu, obișnuit, ar fi schimbat pe cea mai mișto viață de om trăită vreodată... Dar oricum, nu despre asta e vorba. A fost (și este încă) Sfântul Andrei, cel care trezește vârcolacii și strigoii și îi pune să umble, patronul lupilor și al tuturor vietăților malefice din lumea asta. Inclusiv al meu. Mie-mi place tocma pentru că e așa de negru...

30 Noiembrie 2007

0 comments:

Trimiteți un comentariu