Când am ieșit din metrou, la Wien Mitte, am picat direct în mijlocul unui târg de Crăciun. Nu era unul mare dar vederea dulciurilor supradimensionate (mai ales un soi de cornuri cu sau fără ciocolată ale căror nume nu le stiu nici astăzi), ne-a încântat papilele gustative.
În centrul Vienei, la Stephansdom, am dat peste alt târg răsfirat în piața din jurul catedralei. Aici am văzut prima dată chioșcurile de lemn cu globulețe strălucitoare, frumos pictate. Le-am pus pe lista de "to buy". Era ora 3-4, într-o după-amiază de joi, dar oamenii hoinăreau deja prin piață. Se bea vin fiert cu coajă de portocală din cănițe roșii, în formă de cizmă. Dacă voiai să păstrezi cana ca amintire, nimeni nu avea nimic împotrivă fiindcă o achitai (adică plăteai o garanție de vreo 2-3 euro) de cum cumpărai vinul.
La Rathaus, târgul de la primărie, am ajuns pe seară. Ceața care învăluia orașul ascundea aspectele mai ostentative alte aranjamentelor de Crăciun. Apropiindu-ne, am avut senzația că mergem spre un palat din basme. Ziua nu mai e același lucru fiindcă îți dai seama că, haha, edilii vienezi s-au întrecut cu creativitatea - zona pare decorată special să atragă, cu orice preț, atenția turiștilor. În târg, agitație mare. Oamenii stăteau la coadă să mănânce crenvuști sau cârnați, plăcinte cu cartofi sau ștrudel. Se cumpărau deja cadouri: căsuțe, clopoței și animale de turtă dulce, lumânări decorative, bețișoare aromatice, ciocolată, decorații de Crăciun, vederi...
Am fugit de la Rathaus să căutăm un loc mai liniștit și am dat peste... târgul din Cartierul Muzeelor. De fapt, sunt cel puțin două pe-acolo. Primul, mai mare, propune imaginea clasică a tarabelor de lemn pline cu de toate. Celălalt, ascuns într-o piațetă de lângă Muzeul de Artă Contemporană, este mai mult pentru băut și socializat decât pentru cumpărături. Un fel de hale/corturi cu aspect neconvențional adăpostesc baruri în jurul cărora sunt înghesuite câteva mese. Pare un loc de întâlnire al vienezilor tineri și moderni.
Cea mai frumoasă piață de Crăciun mi s-a părut cea din curtea Schonbrunn-ului. Chioșcurile de lemn erau aliniate cuminți, în careu. În mijloc, organizatorii aranjaseră un brad mare, loc pentru cor și spațiu de socializare. Mă gândesc acum că fie eu sunt o persoană comodă, fie fac parte dintr-o nație comodă. Să stau afară, în picioare, la sub 0 grade ca să mănânc și să beau (fie și vin fiert), nu mi-a părut genul de distracție la care aș participa prea multă vreme. Mi-e clar acum. Sunt omul bodegilor călduroase, cu canapele și scaune comode unde poți să stai și să te întinzi la povești fără frica unei pneumonii. Cu toate astea, am zăbovit destul de mult în acest ultim târg, atât pentru cumpărături cât și, pur și simplu, să casc gura sau să fotografiez toate minunile pe care oamenii le pot inventa.
0 comments:
Trimiteți un comentariu