Protestul din 21 Decembrie 2013

Ieri, pe 21 decembrie, mulți bucureșteni, dar nu numai ei, au sărbătorit împlinirea a 24 de ani de la revoluție printr-un protest împotriva actualei guvernări. Punctul de întâlnire a fost, ca de obicei, Universitatea. S-a mers spre Guvern, apoi în piața Revoluției cu oprire la fostul sediu al Comitetului Central (acum Senatul) și, din nou la Universitate, pe Victoriei și Elisabeta.

Oameni mulți... să fi fost vreo 4000, zic cei care au văzut situația de sus. Mulți dintre ei cu plămâni sănătoși, unii poate și membri de galerii. Foarte vocali... S-au strigat multe, unele mai bune: "Jos Ponta, jos/ Ești un mincinos!, Demisia!, Hoții!, Uite-așa, uite-așa/ Vine revoluția!, Vrem dreptate, nu imunitate!, Jos Băsescu, Ponta și-Antonescu!, Iliescu judecat / Pentru sângele vărsat!", altele mai proaste: "Ponta, de Crăciun/ Este porcul cel mai bun!, Jandarmeria apără hoția!, România, stat polițienesc!".

Eu, una, am apreciat în mod deosebit plimbarea pe Magheru. A fost printre puținele momente în care organizatorii au reușit să disciplineze mulțimea pentru clipe de reculegere. Mai mult, s-a strigat de a răsunat bulevardul "Jos Iliescu!". Ca să vezi, ce glumă bună e viața... Mă întreb cum se simte 'mnealui știind că cei care îl huiduiesc astăzi, în stradă, sunt produsul loviturii de stat pe care și el a orchestrat-o. Un alt lucru pozitiv - toate sloganurile de genul: "Uniți, salvăm Roșia Montană!, Uniți, salvăm munții Apuseni!" se transformau repede în "Uniți, salvăm toată România!". O utopie, desigur, dar e de remarcat că mulți au început să conștientizeze: în țara asta e nevoie să fie rezolvate o grămadă de nereguli. Cum anume? Asta e, încă, o întrebare la care se caută răspunsul cel mai potrivit...

Impresii negative? Mai e de lucrat la organizare. Purtătorii de portavoci nu se coordonau prea bine așa că fiecare grupușor își vedea de treaba lui. S-a văzut asta la Guvern când au trebuit să treacă vreo 10 minute până când toată lumea a înțeles că se pleacă în altă parte. Bine, adevărul e că puteai fi ușor distras de numărul jandarmilor și costumele lor de luptă...

Altă problemă ar mai fi că, la orice adunare mare, apar tot felul de oameni dornici să se remarce. Sau isterici... Unii dintre ei urlă la jandarmi și îi spurcă în toate felurile, lucru care nu mi se pare normal fiindcă omul ăla nu e funcționarul corupt a cărui atitudine tu vrei să o corijezi și nici nu te atacă (cel puțin aici, în București) fără motiv. Alții, fac scandal oamenilor de pe margine. Când mergeam pe Elisabeta, o tipă foarte supărată pe viață a început să îi apostrofeze pe cei opriți în stațiile de autobuz: "Îmbuibaților! Oamenii au murit la Revoluție ca voi să vă umpleți burțile!" Era doar una singură dar făcea cât 10... la capitolul impresie negativă. În plus, democrația înseamnă că fiecare e liber să facă ce îi place. Să protesteze sau să stea acasă, să fie sau nu de acord cu cei care mărșăluiesc pe străzi. Ideal ar fi ca mai mulți oameni să își dea seama de necesitatea protestului dar nimeni nu are dreptul de a obliga pe alții să participe...

Lăsând la o parte lucrurile serioase, noi, românii, reușim să trecem de toate cu simțul umorului. Niște băieți și fete au printat cămeșoaie de "negociator" copiate din garderoba polițiștilor și, dintr-o dată, ne-am trezit înconjurați de negociatori nonconformiști - reprezentanții societății civile. În piața Revoluției, un băiat striga de zor:
"Să mergem în Pajura! Să mergem în Pajura!"
"Da' ce e, mă, acolo?" îl întreabă altul.
"Dă mama sarmale la toată lumea..."