Aurul și argintul antic al României

Povesteam, în articolul despre Sibiu, că am văzut, în Brukenthal, o expoziție care mi-a plăcut foarte mult. În cadrul ei sunt reunite peste o mie de obiecte din aur și argint, lucrate pe teritoriul țării noastre, între Neo-Eneolitic şi Antichitatea Târzie. O recomand cu căldură tuturor iubitorilor de istorie, nu numai pentru frumusețea obiectelor ci și pentru că este foarte bine documentată. În Sibiu, poate fi vizitată până pe 18 ianuarie 2015 iar prețul de intrare este de 20 de lei. Teoretic, după aceea ar trebui să ajungă în alt oraș mare al României, așa că urmăriți cu atenție anunțurile muzeelor de specialitate. Din păcate, eu nu am reușit să aflu care e următoarea locație în care va fi găzduită expoziția. Mai jos, aveți câteva fotografii ale unor obiecte foarte interesante (din punctul meu de vedere, cel puțin).

În prima epocă a fierului, brățările de aur, aveau cele mai variate roluri: podoabe ale brațelor sau gleznelor, ornamente pentru aranjarea părului și, istoricii bănuiesc, monede de schimb:



Diadema de la Bunești-Averești, descoperită într-o așezare înfloritoare între sec. IV și II a. Ch., demonstrează că localitățile dacice aveau legături strânse cu grecii:



Brățările și monezile de acest tip au fost descoperite în munții Orăștiei și aparțin perioadei clasice a civilizației geto-dace, între sec. II a.Ch. și sec. I d. Ch. Cercetătorii consideră că, în perioada regilor, exista un monopol asupra aurului, el fiind folosit mai ales în anumite ceremonialuri religioase și doar de către membrii familiilor nobile.



Cele 4 piese de mai jos fac parte din tezaurul de la Pietroasa. Despre aventurile acestor opere de artă, de la descoperire și până la instalarea lor, în siguranță, într-un muzeu s-ar putea scrie romane. Țăranii, care le-au găsit, le-au rupt pentru a le împărți iar apoi au fost lovite cu toporul pentru a fi mai ușor de transportat. Au fost furate din muzeu și aruncate pe fereastră în timpul unui incendiu iar din cele 12 piese trimise în Rusia odată cu tezaurul s-au întors doar 10 (inițial, tezaurul conținea 22 de piese). Se presupune că aparțin perioadei Imperiului roman târziu.





Diademele de acest fel sunt asociate cu prezența hunilor în România (sec. V d. CH.). Se pare că, pe vremea aceea, se practica alungirea artificială a capului, cu ajutorul unor bandaje aplicate încă din copilărie, astfel încât se obținea efectul de chip prelung.



Tot de prin secolul V, VI d. CH. Aceste bijuterii aparțineau unei familii regale a gepizilor, emigranți de origine germanică care s-au stabilit în Transilvania după retragerea administrației romane în sudul Dunării. 




0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...