La prima vedere, Malta pare un bolovan arid care răsare din mijlocul mării. De fapt, din avion, vezi mai întâi Gozo și Comino și de-abia apoi o zărești. Solul e gălbui-roșiatic, peste tot sunt pietre și prea puțini copaci. La marginea câmpurilor, cresc cactuși sălbatici mai înalți ca omul. Fiecare parcelă de pământ este delimitată de ziduri cam de un metru, construite din ce altceva dacă nu din bolovani rotunzi, albicioși. Grădinile ăstea, parțial ascunse de ochii curioși, par a fi acolo din vremuri imemoriale. La fel și clădirile vechi, vag neîngrijite, care nu prea seamănă una cu alta.
Ne-am cazat în Marsaxlokk, un port din partea de sud. Un loc bun pentru amatorii de peisaje pitorești și mâncăruri cu pește - așa este recomandat orășelul pe site-urile de turism. Dacă cercetezi un pic mai mult, afli că primii locuitori ai Maltei făceau parte din rândul constructorilor de temple megalitice iar aici, în sătucul în care locuiam, cei mai vechi colonizatori cunoscuți fuseseră fenicienii. Am picat din cer sau, cel puțin, așa am avut senzația fiindcă Mario, patronul hotelului în care urma să stăm, a sosit la aeroport cu întârziere iar odată ajunși acolo am aflat că nu ne fusese încă curățată camera. Mario, un tip brunet și îndesat care părea deosebit de descurcăreț (mai avea, pe lângă hotel, un restaurant și o firmă de închiriat mașini), și-a răscumpărat greșeala ducându-ne pe o plajă mică, cu apa puțin adâncă și nisip alb, fin care, în combinație cu lumina soarelui, dădea mării o nuanță incredibilă de smarald. Am înțeles atunci de ce stânca asta aruncată în mijlocul Mediteranei e un loc iubit din cele mai vechi timpuri - nu ai cum să nu te îndrăgostești de culorile apei.
Spre seară, când ne plimbam agale prin portul vechi cu câte o înghețată în mână, i-am văzut și pe localnicii care la vremea sosirii noastre stăteau ascunși în casă de frica soarelui. Ieșiseră cu băncuțe sau scaune pe trotuar, la o șuetă. Majoritatea erau bărbați, aveau fețe de bătrâni lupi de mare și ne priveau suspicios în timp ce vorbeau între ei în malteză, o limbă ce pare italiană dar are multe din cuvintele scurte și guturale ale arabei. E ciudat cum nu au reușit englezii, care au ocupat insula atâta amar de vreme, să-i dezvețe pe oamenii ăștia de limba lor ciudată și melodioasă. Pe partea cealaltă a străzii portului, apele Mediteranei legănau bărcile pescarilor vopsite în roșu, galben sau verde, care înveseleau orizontul până hăt departe. Se zice că aceste luzzu, acesta este numele tradițional, au fost moștenite, la fel ca numele locului, de la fenicieni. Singurul lucru care strică nițel imaginea fermecătoare a orășelului scăpat ca prin minune de modernizarea excesivă e un turn înalt, ce aparține fabricii de curent electric din apropiere.
În următoarele zile petrecute pe insulă, nu am mai zăbovit prea mult în Marsaxlokk. De aici ne porneam expedițiile în fiecare dimineață și ne întorceam frânți, seara, pentru cina cu pește proaspăt. Cea mai frumoasă amintire o am de la Matthews, un restaurant family run, din port, al cărui motto era: We are not the best restaurant in the word but we are certainly the best restaurant in the street. Și chiar așa ni s-a și părut. Pe mine m-a impresionat foarte mult proprietara care, aflând că mă doare capul, s-a dus până acasă să-mi aducă câteva pastile. Bănuiesc că nu stătea prea departe dar e, totuși, un gest drăguț.
În ultima după-amiază petrecută în Malta, am decis să mai aruncăm o privire în jur. Citisem pe internet de un alt loc deosebit de frumos, St. Peter's pool, care ar fi trebuit să fie de partea cealaltă a Golfului așa că am pornit, de nebuni, pe ulițe și câmpuri, îndrumați doar de explicațiile oamenilor, ca să ajungem acolo. Se lăsase înserarea când l-am găsit. Nu am prins apele ălea albastre care fac fotografiile senzaționale. În schimb, drumul în sine a fost o aventură: am văzut portul de sus, case mai de la țară, dacă se poate spune așa, construite în întregime din pietrele acelea rotunde, nefinisate de care vorbeam mai devreme, am descoperit cum își udă maltezii grădinile (cu cisterna și apă desalinizată din mare) iar la întoarcere am privit apusul de la înălțime.
0 comments:
Trimiteți un comentariu