Surpriza

sursa
Seara de revelion începuse prea târziu şi se terminase prea devreme dar cea mai tristă parte era că trebuiau să se întoarcă acasă pe jos. Ştiuseră că aşa o să se întâmple – taxiurile nu te duc de la Lujerului până la Gorjului fără comandă şi nicio firmă care se respectă nu ia comenzi în noaptea de Anul Nou – dar nu se aşteptaseră să plouă. Primele picături de ploaie i-au lovit când treceau pe lângă piaţa Veteranilor. Erau prea departe ca să se întoarcă la prietenii lor, să mai bea ceva.

- Semn de belşug, Inuţo! a râs Marius, făcându-i cu ochiul soţiei sale.
- Ar fi bine să fie, că am dat o avere pe pantofii ăştia, a şoptit ea şi l-a apucat de braţ.
Bărbatul a luat-o de după umeri. Tremurul corpului micuţ, înfăşurat într-un palton subţire, de ocazie, îi provoca duioşia şi amuzamentul în egală măsură. Pupăză bună de nimic, o numise venerabila lui mamă. S-a încruntat amintindu-şi conversaţia telefonică. 
Strada era pustie. Cei doi înaintau cu greu printre perdelele de ploaie, ghidându-se după luminile fantomatice ale becurilor stradale. În faţa uşii de la scară apăruse o baltă prea mare ca să poată fi ocolită aşa că au călcat-o amândoi, el dintr-un pas mare, cu mâna întinsă spre fanta pentru carduri, ea din doi paşi săltaţi, strâmbând din nas de fiecare dată când apa de pe jos îi uda dresul.
Toto, pisica, mieuna nerăbdătoare în spatele uşii. Când au intrat în casă şi au început să-şi scuture hainele ude, a fugit speriată şi s-a ascuns după frigider.
- Ce ghinion, a zis Marius.
Ina îşi freca braţele îngheţate.
- Parcă era cu noroc...
- Mda, noroc de răceală!
- Haha. Fac eu duş prima?
- Da, zise bărbatul, sărutând-o pe creştet. Tu n-ai văzut-o, ce pricăjită e? Trebuia să-ţi dai seama! Oftă adânc. Maică-sa era ultima persoană de la care se putea aştepta la sfaturi bune. Nu ar fi trebuit să îi povestească nimic, putea să mai aştepte. Vrei un sandwich? 
- Să nu-mi zici că ţi-e foame...
- Păi la ce te aşteptai? Am mâncat numa’ legume toată seara...
- Hei, peştele nu-i legumă, a râs Ina. Şi-apoi Dan e doctor, îi place să mănânce sănătos.
- Mmm, cred că ar fi trebuit să facă o excepţie în seara asta!
- Hai că nu au păţit mare lucru, zise femeia. În mână ţinea un pantof negru, cu toc subţire, pe care îl studia cu atenţie. L-a aşezat alături de perechea lui în dulapul îngust, încastrat în perete şi a plecat spre baie.
- Fă şi nişte ceai, te rog! a strigat înainte de a închide uşa după ea.
Marius şi-a aruncat hainele ude într-o grămăjoară dezordonată, lângă uşa băii, a scos un halat din dulap, l-a tras pe el şi s-a dus în sufragerie. A aprins lumina, a întins mâna spre suportul telecomenzii dar s-a răzgândit şi s-a aşezat la birou, în faţa laptopului. Şi-a verificat mailul şi skype-ul. Primise câteva oferte promoţionale, nişte newsletter-uri dar nici un mesaj legat de muncă. De parcă m-ar căuta cineva în seara asta, şi-a zis în timp ce deschidea un play-list la întâmplare. În cameră au răsunat primele acorduri ale „Primăverii” lui Vivaldi. Bărbatul a zâmbit mulţumit şi s-a întors în bucătărie. 


Pusese ibricul cu apă la fiert și se chinuia să taie niște felii de pîine cu un cuțit care nu mai fusese ascuțit de multă vreme, cînd ea îl strigă din dormitor. Părea speriată. A văzut-o pe balcon, îngenuncheată lângă o cutie de carton. Cine ştie ce mai găsise! Dăduseră jos, de o săptămână, lemnăria veche, dar termopanele nu sosiseră încă. Apartamentul era la parter, pe colţul blocului, şi cei care treceau pe aleea slab luminată, din faţă, confundaseră deseori balconul în construcţie cu coşul de gunoi. Găsiseră pet-uri goale, ambalaje de chips-uri, chiar şi un prezervativ folosit. Din noaptea în care doi beţivi se luaseră la ceartă afară, le era teamă de vizite nedorite. Marius se felicită încă o dată că avusese prevederea să monteze o uşă metalică şi gratii la geam .
Pe balcon era frig. Vântul purta stopii de ploaie până lângă peretele camerei. 
- Ce e acolo?
Ina nu s-a întors spre el. Stătea nemişcată. Cu mâna dreaptă se sprijinea de perete, cu cealaltă căuta ceva în cutie. Prosopul cu care îşi prinsese părul după duş căzuse jos, pe cimentul umed. De-abia când s-a apropiat, a auzit scâncetul slab.
- Dumnezeule!
Din maldărul de haine ponosite, ieşea faţa schimonosită de plâns a unui copil.
- Am crezut că sunt nişte pui de mâţă...
De-abia când a auzit vocea moale a Inei, şi-a venit în fire. Soţia lui mângâia cu vârful degetelor faţa plânsă a copilului. I-a pus o mână pe umăr, a îndepărtat-o uşor şi s-a aplecat să ridice cutia. Nu se aşteptase să fie aşa de uşoară. Eltron Austria, scria pe lateralul ambalajului. O cutie de aspirator. A intrat în casă şi a lăsat-o jos, pe covor. Copilul scâncea în continuare. L-a scos cu grijă din maldărul de haine vechi, dar curate. Să-i ţin capul, şi-a zis. Nu mai ştia de unde auzise asta. Nişte ochi opaci, înlăcrimaţi, s-au uitat la el sau prin el. Avea un puf blonziu în jurul capului şi pielea galbenă, bolnăvicioasă. Body-ul roşu, un pic prea mare, era ud între picioare.
Ina stătea cu spatele rezemat de uşă şi îl privea fără să zică nimic.
- Ce facem acum? 
- Adu o pătură! a zis el.
L-au aşezat pe pat şi l-au dezbrăcat. Părea curat dar Pampers-ul era plin. Ina l-a curăţat cu un prosop înmuiat în apă călduţă iar apoi l-a acoperit cu o pătură mai mică, pufoasă. Marius se plimba prin cameră, aruncând priviri scurte spre copilul care scâncea în continuare.
- Ne-ar trebui nişte pamperşi. Şi lapte, cred... a zis femeia, aranjând mai bine pătura.
- Trebuie să sunăm la 112! 
Ina l-a privit fără să înţeleagă.
- Crezi că răspunde cineva astăzi?
A rostit întrebarea cu greu, de parcă tocmai se trezise din somn.
- Normal că da, sunt de serviciu douăşpatru din douăşpatru!
- Hai să vorbim cu Dan, întâi...
- Ina...
Marius s-a îndreptat spre fereastră. Nu putea privi în ochii rugători ai soţiei lui. 
- Sigur Dan ştie mai bine ce e de făcut. Şi e şi prietenul nostru! a şoptit ea.
Ştiam eu, băiete,că fătuca asta nu-i bună. Marius a oftat adânc şi şi-a întors privirea de la geamul în care vedea, parcă aievea, faţa încruntată a maică-sii:
- Eşti sigură că vrei să facem asta?

Proză publicată în Antologia IDC 2014

0 comments:

Trimiteți un comentariu