E sâmbătă seara, trecut de ora 11. Maria își citește mailurile. Mira, proprietara singurului calculator din cameră stă în pat, pe jumătate adormită. Își face de lucru cu niște cursuri dar e cu un ochi la ceas. Iubitul ei trebuie să sosească în curând.
Pe hol se aud glasuri și, în curând, bătăi insistente în ușă.
"Maria ... Mariaaa...ești?"
Destul de jenată de situație, fata sare de pe scaun și se repede să deschidă. În prag o găsește pe Laura. E nițel pilită și foarte veselă. Ține de mână un băiat pe care Maria nu l-a mai văzut niciodată și vorbește tare. Prea tare.
"Haaai la petrecere!"
"Ce petrecere?"
"E chef sus, la 6... E ziua lui Mihai!"
"Ăăă... la mulți ani!" îl urează Maria pe tip.
"Haha... eu nu-s Mihai. Paul, îmi pare bine!"
"Ce prostuță ești... Paul e prietenul meu. Hai, mă, la petrecere... E foarte tare! Și, măcar așa, nu stai singură sâmbătă seara..."
"Da' nu stau singură..."
"Băăă... mă simt prost. Din cauza mea nu ai avut cu cin' să mergi în club și stai în cameră. HAAAIII!"
Laura îi promisese Mariei că vor ieși în Fire, ca fetele, în seara aceasta dar, uitase cu desăvârșire de ziua lui Mihai, colegul ei de grupă și vecinul de palier. Evident, nu se făcea să lipsească de la party...
"Rirule, nu te superi, daaa? I-am promis că vin de acu' un milion de ani. N-am obrazul să dispar ca măgaru-n ceață... Sunt o toantă... am uitat total de asta!"
Maria nu se supărase prea tare. De comun acord, amânaseră seara în oraș pentru săptămâna următoare. Laura rămăsese, se vede treaba, chinuită de mustrări de conștiință. "Probabil e genu' care devine mama tuturor răniților, când se pilește..." își zise Maria, trează și deci un pic cinică, în timp ce arunca un "pa" grăbit în direcția camerei și încerca să îndepărteze cât mai rapid de-acolo petrecăreții. "Pffff ... asta îmi mai trebuia. La cât de liniștită e Mira, probabil a rămas cu impresia că toți amicii mei sunt depravați notorii."
Doar câteva lumini erau aprinse pe holul de la 6. Se auzea muzică din toate camerele dar, cel mai tare duduiau pereții la Mihai, sărbătoritul. Pe pervazele ferestrelor și pe lângă calorifere, cutii goale de pateu - scrumiere de conjunctură, erau pline ochi cu mucuri de țigară. În fața liftului, o pată maronie, urât mirositoare, vestea că unii se distraseră deja prea tare. Etajul 6, unde stăteau majoritatea bobocilor, părea altă lume în comparație cu 2, unde nimerise Maria, locul oamenilor liniștiți sau angajați.
Încă mai medita la aceste deosebiri când a ajuns la petrecere. Ușa era ţinută deschisă pentru a face loc oamenilor care veneau și plecau într-una. Trasă de mână de Laura, Maria se trezi în fața unui băiat foarte bine dispus.
"Bine ai venit la petrecerea mea!" o întâmpină Mihai, deschizând larg brațele.
"Oh! Bunăăă... La mulți ani!"
Uitându-se la sărbătorit, îşi dădu seama că nu îl văzuse în viața ei. Nici el pe ea dar nu părea că îi pasă. Era, probabil, prima petrecere pe care o organiza şi nu voia să supere pe nimeni.
"Hai să-ți dau ceva de băut!" îi zise el şi o conduse spre barul amenajat provizoriu pe un birou.
Camera arăta ca scena unui război. Pe paturi, invitații stăteau care cum puteau, în mijloc se dansa iar holul suporta cu stoicism un flux continuu de oameni. După ce îi dădu un pahar de vin, Mihai dispăru într-un grup de prieteni. Laura își găsise deja loc pe un pat, în brațele lui Paul. "Ia uită-te la ei... cum se mozolesc... Zici că de mâine rămân fără buze or something..." își zise Maria cu ciudă, în timp ce inspecta camera ca să-şi confirme prima impresie - Laura era singura persoană pe care o știa acolo...
Camere însorite şi bocanci cu ţinte:
I. Aiurita
II. Haos
0 comments:
Trimiteți un comentariu