Săptămâna aceasta, comisia specială trebuia să facă publică decizia pe care a luat-o în privința legii "Roșia Montana". Dat fiind că problema trebuie tratată cu seriozitate sau poate pentru că protestele nu au încetat până acum (așa cum se așteptau, probabil, politicienii ), hotarârea a fost amânată cu... o lună. Motivația oficială: PSD și PNL trebuie să ajungă la o poziție comună. Neoficial, ne-am putea gândi că parlamentarii așteaptă ca lumea să se sature de tevatura creată de cianuri și gaze de șist astfel încât decizia, oricare ar fi ea, să fie întâmpinată cu ( și mai multă ) apatie. Iar dacă amânarea nu va calma spiritele, se poate spera că iarna care se apropie îi va convinge pe mulți protestatari să stea în casă.
Între timp, în România noastră pașnică și adormită parcă, pentru vecie, se întâmplă lucruri: în Vaslui, oamenii blochează amplasarea primei sonde de explorare a gazelor de șist iar la Câmpeni, moții nu numai că protestează împotriva deschiderii exploatării miniere de la Roșia Montana dar concep și o declarație de intenție destul de realistă și bine articulată.
Pe 20 octombrie, zi superbă de toamnă în care hazardul a ținut cu ecologiștii români, a avut loc un protest nesupravegheat, în aparență, de jandarmi și polițiști. S-a mers de la Universitate spre Unirii, apoi spre Casa Poporului. La Palatul Parlamentului, câteva ferestre luminate dădeau de înțeles că cineva muncește duminică seara. Oare era vorba de politicieni sau de personalul de mentenanță?
Am auzit lozinci vechi : "Uniți, salvăm Roșia Montana!", "Ponta, nu uita! România nu-i a ta!" dar și noi: "Uniți, salvăm toată România!", "Roșia și Pungești, 2 inimi românești".
Din întâmplare, ne-am întâlnit cu mașinile jandarmeriei și ale poliției care mergeau cu discreție în spatele manifestanților. Cam atât a durat lipsa de supraveghere.
S-a ajuns la Universitate în ritmul obișnuit. Pe la 21, oamenii se pregăteau deja să plece când, un șef al jandarmeriei zelos sau, poate, simpatizant ascuns al protestelor, a decis să anime un pic lucrurile aducând camioanele să elibereze rondul. Aflu mai târziu că însuși președintele ar putea fi în spatele acestei încercări de a reinstaura ordinea. Un pic ironic, nu-i așa? Mai ales când e vorba de un protest unde nu se distruge nimic iar bulevardele rămân curate ca-n palmă deși mii de oameni mărșăluiesc pe ele.
Pentru mulți însă, asta era scânteia de care aveau nevoie. Lumea s-a așezat pe jos iar cei cu portavoce au început să strige către jandarmi : "Ce cerem noi, E și pentru voi!". După vreo 10 minute pline de adrenalină, bătăi cu pet-ul în asfalt, multe fotografii și filmări, cei care aveau mai multe de pierdut au cedat. Mașinile s-au retras.
În cele din urmă, piața s-a golit... Sper că doar pentru o săptămână...
0 comments:
Trimiteți un comentariu