8 septembrie 2008

Am aşteptat cu entuziasm dar, bineînţeles, şi cu un pic de frică primul zbor. Din fericire pentru mine, totul a fost roz – atât la figurat cât şi la propriu, deoarece am călătorit cu Wizz Air:D


Momentul cel mai încărcat de adrenalină mi s-a părut pornirea – senzaţia aia că sunt mică şi fără putere în faţa gravitaţiei m-a încântat foaartee tare.  După... să fi fost o oră... două ore??, nici nu mai ştiu bine, am ajuns în Dortmund.

Era abia mijlocul zilei aşa că am avut timp să ‘campăm’ la prietenii de-acolo şi să aruncăm un ochi prin oraş. Dortmund-ul nu e ‘cine ştie ce’ pentru o pasionată de clădiri vechi ca mine, deoarece,  la fel ca multe alte oraşe germane a fost ‘ras’ de bombardamente în al doilea război mondial . În schimb, deşi majoritatea clădirilor sunt noi, oamenii evită standardizarea atât de des întâlnită la noi. Detalii... o floare, o culoare a pereţilor altfel decât a ‘vecinului’, micul spaţiu verde din faţa clădirii amenajat diferit... m-au făcut să apreciez plimbările prin oraş.
  
Un cadou deosebit pentru şoarecele de bibliotecă care mi-s eu a fost vizita în campusul studenţesc. Acolo am văzut cea mai faină bibliotecă cu care-mi fusese dat să mă întâlnesc până atunci şi am oftat melancolic la gândul că am terminat deja şcoala – deci nu mai am nici un motiv să aplic pentru vreun program de studii în străinătate.

Seara s-a încheiat cu o surpriză – un tort cadou. Am adormit de cum m-am aşezat pe pat... aaa... salteaua pneumatică.

Fusese o zi lungă – ziua în care respirasem aerul a două ţări, zburasem pentru prima oară cu avionul şi aruncasem o privire într-o ‘lume’ nouă...

0 comments:

Trimiteți un comentariu