Ieri,
pe la 5 şi ceva, când am ajuns în faţa muzeului Antipa, un voluntar împărţea
fluturaşi care sfătuiau potenţialii vizitatori sa boicoteze expoziţia “The
Human Body”. Păstrarea, prelucrarea
şi, mai apoi, aducerea cadavrelor în expoziţii generatoare de profit este un
subiect controversat, mai ales când exponatele provin din China, o ţară cu probleme
recunoscute de încălcare a drepturilor omului.
Deoarece
nu cred că ceea ce se întâmplă cu corpul uman după moarte îl mai poate afecta
pe “fostul proprietar” iar cunoaşterea felului în care suntem construiţi nu ar
trebui să fie subiect tabu, am decis să intru. Inăuntru, o doamnă te îndruma
spre dreapta dacă mergeai la expoziţie, spre stânga dacă voiai să vezi colecţia
permanentă. Am rămas surprinsă de numărul mare de vizitatori pentru duminică
după-amiază, o zi pe care eu o consider mai degrabă închinată lenevelii decât
alergatului prin muzee. Cum am ajuns la “uşa” expoziţiei, am fost preluaţi de
un student la medicină care ne-a explicat scurt, dar autoritar, ce avem şi nu
avem voie să facem. Puteam să privim, să citim explicaţiile sau să îl întrebăm
pe el şi colegii lui atunci când nu înţelegeam ceva. Nu aveam voie să facem
fotografii (indicaţiile în această privinţă erau destul de stricte – chiar şi
folosirea telefonului mobil putea fi considerată incriminatorie), să atingem,
să ne jucăm sau să plecăm acasă cu exponatele.
Ceea
ce a urmat a fost o amănunţită descriere vizuală a anatomiei umane. Doamna
profesoară de biologie (adică mama), pe care o informasem în prealabil că
am nevoie de explicaţii, a completat-o, plină de zel, cu explicaţii tehnice
turuite într-un ritm rapid, adaptat pasului nostru.
Pe
o suprafaţă destul de mica sunt prezentate sistemul osos, muscular, organele
interne, sistemul respirator şi circulator, creierul, aparatul urinar şi
reproducător. Cadavrele întregi sau părţi din ele sunt plastifiate astfel încât
fiecare din elementele de mai sus să fie scoase în evidenţă fără a aluneca în
grotesc. Imaginilor li se adaugă un ghid scris precum şi plăcuţe bilingve
(română – engleză). Mi-au rămas în minte vertebrele – aproape identice la
oameni şi balene, arborele bronşic – uluitor de frumos, precum şi imaginea
fetuşilor umani în diferite stadii de evoluţie. Ştiaţi că cel mai complex şi
misterios organ uman, creierul, nu mai creşte decât foarte puţin după naştere
(maxim până la vârsta de 2 ani)?
Un
moment trist – amuzant a fost cel în care am văzut comparaţia “pe viu” între
plămânii unui fumător (cenuşii) şi cei ai unui nefumător (albi). Alături de
cele 2 exponate, o a treia urnă, plină pe jumătate cu pachete neterminate
de ţigări, îndemna vizitatorii care au fost convinşi să renunţe la fumat să-şi
lase pachetele acolo. Mă întreb câţi dintre aceştia sunt nefumători şi acum?
Mă
bucur că am trecut peste spaima de a privi moartea de prea aproape în ochi şi
am mers la expoziţie. Sper că am învăţat câte ceva iar acum, după ce am privit
înăuntrul altor oameni, propriul meu corp îmi va deveni mai apropiat .
Pentru
cei interesaţi, “The Human Body” show rămâne în Bucureşti până pe data de 4
august. Mai multe detalii legate de preţul biletelor şi programul de vizitare
găsiţi aici.
0 comments:
Trimiteți un comentariu