Stând pe peronul liniei 1 al
gării din Sinaia observi, pe peretele dinspre ieşire,o placă din marmură albă ce
comemorează asasinarea prim ministrului Ion G. Duca, de către legionari, în
1933. Dedesubtul ei, oameni de toate vârstele şi din majoritatea categoriilor sociale
aşteaptă sosirea trenului. Placa simbolizează vremea în care Sinaia era o
staţiune montană cochetă iar trenurile regale opreau adesea aici. Oamenii
reprezintă România modernă –pestriţă, zgomotoasă, păstrând totuşi o urmă de farmec discret,
la fel cum este şi Sinaia astăzi.
Trecând de centrul “ceauşist” al oraşului şi urcând pe munte, spre Peleş, descoperim multe case ademenitoare. Preferatele mele sunt cele construite după modelul cabanelor olandeze cu pereţi albi prin care se vede structura de lemn.
Partea proastă e că majoritatea construcţiilor noi nu par să respecte nici un principiu estetic sau plan de urbanism: roşul stă lângă verde, grădinile pline de verdeaţă devin curţi cu beton şi casa de alături e atât de aproape încât poţi să ciocneşti un pahar cu vecinul, pe balcon.
Partea proastă e că majoritatea construcţiilor noi nu par să respecte nici un principiu estetic sau plan de urbanism: roşul stă lângă verde, grădinile pline de verdeaţă devin curţi cu beton şi casa de alături e atât de aproape încât poţi să ciocneşti un pahar cu vecinul, pe balcon.
Drumul în
sine, şerpuind prin pădure, şi micuţele alei pe care localnicii le folosesc ca
să coboare sau să urce “de-a dreptul” pot încânta ziua sau speria noaptea
- căci nu se ştie niciodată în ce seară ursul iese la plimbare.
Cazarea e, aşa
cum promite site-ul de booking, într-o zonă liniştită şi verde. Din păcate,
vecinii de alături confundă casa cu stâna şi ţin vreo 5 câini care ne petrec cu
alai la venire şi la plecare.
Parcul oraşului, deşi micuţ
şi aglomerat , e curat şi frumos aranjat. O latură dă spre o clădire simbol a
Sinăii regale – “Cazino Sinaia”. Tot aici se află şi unul dintre cele mai vechi
hoteluri din staţiune - “Hotel
Caraiman”. Un indicator turistic informează curioşii că Sinaia a fost prima
localitate din România iluminată electric: ”In
seara zilei de 21 iulie 1890, s-au
aprins primele becuri electrice pe bulevard, în parc, în câteva vile şi în
hotelul Caraiman, înlocuind vechile lămpi cu gaz. ”
Ieşind din
parc, pe lângă cazino, ajungi pe drumul spre mănăstire . Aici este înmormântat
politicianul Tache Ionescu,
iar, în trecut, se presupune că au fost descoperite controversatele tăbliţe de
la Sinaia. Biserica veche, foarte mică, este înconjurată de locuinţele
călugărilor. In cerdac, un duhovnic sfătuieşte un băiat cum să se
concentreze şi să înveţe în sesiuni. Băiatul nu e singur – toată familia a
venit cu el să ia aminte la sfatul preotului...
0 comments:
Trimiteți un comentariu