Paris - Fragmente de jurnal: Opera Garnier, apartamentele lui Napoleon, croaziera pe Sena

17-18 august 2013

În prima parte a zilei de sâmbătă am vizitat opera Garnier (preţul de intrare 10 euro). În această perioadă se împlinesc 300 de ani de la înfiinţarea şcolii de balet din cadrul operei, aşa că am avut ocazia să vedem o expoziţie de costume folosite în câteva piese celebre (sau de către artişti celebri) şi, bucurie rară, unele dintre tablourile cu balerine ale lui Degas.

Atâta cultură ne-a lăsat înfometaţi aşa că ne-am oprit la ''Brioche doree'', sora franţuzoaică şi mai arătoasă a Starbucks-ului, pentru o brioşă şi o cafea. Am mai zis deja că, dacă ar fi după mine, aş mânca numai produse de patiserie franţuzeşti combinate cu cafe au lait-uri mari şi aproape amărui, servite în pahare de carton?

Plimbarea a continuat cu o vizită în Gap-ul şi Zara locale dar şi la biserica Madeleine (ca să ne spălăm ruşinea de a ne arunca la shopping în Paris). Mie îmi place foarte mult să trec prin zonă pentru a admira construcţia aceasta neobişnuită pentru un lăcaş de cult creştin (pe dinafară arată ca un templu antic). Când am ajuns, o mireasă brună, mai înaltă cu un cap ca mirele, ieşea din biserică în spatele maestrului de ceremonii.  Afară, cei doi erau aşteptaţi de rude şi prieteni - doamne cu pălărie de modă veche, cu voaletă şi domni în frac. Mama a fost cea mai încântată de spectacol. A reuşit să vadă şi ea  francezi bine îmbrăcaţi căci trecătorii obişnuiţi o dezamăgiseră crunt. Nuntaşii au aruncat cu petale de trandafiri în miri, apoi s-au strâns cu toţii în centru pentru poza de grup. Mi-am amintit cu nostalgie de nunta sevillană la care petalele de trandafiri fuseseră înlocuite cu un glonte tras în aer de socrul mic. Ce-i drept, parcă atunci mireasa intra în biserică. Acum, nu am fost de faţă să văd ce s-a întâmplat când evenimentul mai putea fi încă oprit.

*
Duminică, am fost harnici. Am vizitat cu ai mei Luvrul (pentru a câta oară?) şi am reuşit să ajung (în sfârşit) în zona rezervată apartamentelor lui Napoleon. Aur, covoare persane, tablouri cu împăratul şi împărăteasa. E vorba de Napoleon al III-lea, un individ mult mai obişnuit cu luxul ca primul purtător celebru al acestui nume. Într-un colţ, câteva mobile din apartamentul doamnei Recamier mi-au atras atenţia fiindcă în copilăria mea exista un pat cu o lada - spaţiu de depozitare, pe care o întâlneai în toate casele. Piesa respectivă se numea recamier.

Am încheiat seara cu o croazieră pe Sena organizată de o companie numită "Vedettes du Pont Neuf" şi ale cărei vaporaşe plecau, providenţial, de la... Pont Neuf. Plimbarea a durat o oră şi ceva şi a costat 13 euro. Am prins oraşul în lumina apusului, drept urmare majoritatea fotografiilor au ieşit superbe. Un ghid tânăr şi spiritual ne-a povestit diverse lucruri interesante legate de Paris. Aşa am aflat că există o statuie - Zuaval? pe unul din picioarele podului... folosită pentru a măsura nivelul Senei, că multe dintre podurile celebre ale Parisului sunt periculos de încărcate cu lacătele îndrăgostiţilor şi că în oraş există un palat folosit de americani ca model pentru Casa Albă.

Opera Garnier
Expoziţie de costume la operă
Opera Garnier
Biserica Madeleine
Nunta
"Curtea" Luvrului
Apartamentele lui Napoleon
Apartamentele lui Napoleon
Venus din Milo şi fanii
Sena 1
Sena 2
Spre turnul Eiffel

0 comments:

Trimiteți un comentariu