"The Human Body"

Ieri, pe la 5 şi ceva, când am ajuns în faţa muzeului Antipa, un voluntar împărţea fluturaşi care sfătuiau potenţialii vizitatori sa boicoteze expoziţia “The Human Body”. Păstrarea, prelucrarea şi, mai apoi, aducerea cadavrelor în expoziţii generatoare de profit este un subiect controversat, mai ales când exponatele provin din China, o ţară cu probleme recunoscute de încălcare a drepturilor omului.

Deoarece nu cred că ceea ce se întâmplă cu corpul uman după moarte îl mai poate afecta pe “fostul proprietar” iar cunoaşterea felului în care suntem construiţi nu ar trebui să fie subiect tabu, am decis să intru. Inăuntru, o doamnă te îndruma spre dreapta dacă mergeai la expoziţie, spre stânga dacă voiai să vezi colecţia permanentă. Am rămas surprinsă de numărul mare de vizitatori pentru duminică după-amiază, o zi pe care eu o consider mai degrabă închinată lenevelii decât alergatului prin muzee. Cum am ajuns la “uşa” expoziţiei, am fost preluaţi de un student la medicină care ne-a explicat scurt, dar autoritar, ce avem şi nu avem voie să facem. Puteam să privim, să citim explicaţiile sau să îl întrebăm pe el şi colegii lui atunci când nu înţelegeam ceva. Nu aveam voie să facem fotografii (indicaţiile în această privinţă erau destul de stricte – chiar şi folosirea telefonului mobil putea fi considerată incriminatorie), să atingem, să ne jucăm sau să plecăm acasă cu exponatele.

Ceea ce a urmat a fost o amănunţită descriere vizuală a anatomiei umane. Doamna profesoară de biologie (adică mama), pe care o informasem în prealabil că am nevoie de explicaţii, a completat-o, plină de zel, cu explicaţii tehnice turuite într-un ritm rapid, adaptat pasului nostru.

Pe o suprafaţă destul de mica sunt prezentate sistemul osos, muscular, organele interne, sistemul respirator şi circulator, creierul, aparatul urinar şi reproducător. Cadavrele întregi sau părţi din ele sunt plastifiate astfel încât fiecare din elementele de mai sus să fie scoase în evidenţă fără a aluneca în grotesc. Imaginilor li se adaugă un ghid scris precum şi plăcuţe bilingve (română – engleză). Mi-au rămas în minte vertebrele – aproape identice la oameni şi balene, arborele bronşic – uluitor de frumos, precum şi imaginea fetuşilor umani în diferite stadii de evoluţie. Ştiaţi că cel mai complex şi misterios organ uman, creierul, nu mai creşte decât foarte puţin după naştere (maxim până la vârsta de 2 ani)?

Un moment trist – amuzant a fost cel în care am văzut comparaţia “pe viu” între plămânii unui fumător (cenuşii) şi cei ai unui nefumător (albi). Alături de cele 2 exponate, o  a treia urnă, plină pe jumătate cu pachete neterminate de ţigări, îndemna vizitatorii care au fost convinşi să renunţe la fumat să-şi lase pachetele acolo. Mă întreb câţi dintre aceştia sunt nefumători şi acum?

Mă bucur că am trecut peste spaima de a privi moartea de prea aproape în ochi şi am mers la expoziţie. Sper că am învăţat câte ceva iar acum, după ce am privit înăuntrul altor oameni, propriul meu corp îmi va deveni mai apropiat  .

Pentru cei interesaţi, “The Human Body” show rămâne în Bucureşti până pe data de 4 august. Mai multe detalii legate de preţul biletelor şi programul de vizitare găsiţi aici.