Astăzi e ultima zi a Carnavalului de la Veneția, eveniment pe care l-am ratat și în 2015 din simplul motiv că... am uitat că se desfășoară în perioada asta. Mi-ar plăcea să ajung să casc și eu gura la ceea ce se întâmplă în timpul carnavalului, vorba multora, repede-repede, până când orașul nu se scufundă de tot.
Din scurta mea vizită în Veneția, de acum doi ani, am rămas cu niște imagini de neșters. Prima, e legată de sosire. Eram în tren, veneam din Milano, și înainte de a intra în oraș am trecut, efectiv, prin mijlocul lagunei. Numai pentru priveliștea asta merită să te duci până în Veneția: apă de colo până colo, trenul care părea suspendat în mijlocul Adriaticii, primele bărci, apoi priveliștea clădirilor înfipte în țărm.
Am avut emoții mari și după debarcare. Rezervaserăm un apartament și nu o cameră la hotel (eram 4 persoane) și ne temeam că intermediarul (sau proprietarul) ne va părăsi în favoarea altor clienți. După câteva telefoane și o alergătură cu vaporul și cu piciorul pe străduțele înguste, cu multe scări (evident, cu valizele după noi), ne-am întâlnit cu tipul. Apartamentul era surprinzător de drăguț și confortabil deși la grădina cea atât de lăudată pe booking, nu aveam acces decât cu privirea. Un lucru ne-a surprins destul de tare: am fost sfătuite să nu lăsăm gunoiul peste noapte în casă, ci să-l scoatem în fața ușii. Mai târziu când, ieșind afară, am văzut un șobolan de mărimea unei pisici pe o scară din apropiere, am înțeles de ce. Nu a fost singurul din neamul lui de care ne-am ciocnit, din fericire, nu foarte de aproape.
Restul timpului petrecut în Veneția, adică două zile din care într-una am stat mai mult în Murano, au însemnat plimbări pe străduțele înguste care, deseori, se termină cu un canal, căscat gura la clădiri vechi și frumoase, mâncate de apă de la rădăcină, vizite în piața San Marco și expediții de cumpărături pe tradiționalul pod Rialto, plus un tur fulger prin palatul ducal unde, mi-e rușine să recunosc, eram mai atentă la ceas decât la ceea ce era de văzut în jur (aveam avion în câteva ore). Nu, nu m-am plimbat cu gondola și, da, ar trebui să mă mai întorc odată.
0 comments:
Trimiteți un comentariu