Cea mai mare catedrală din Europa și orașul care inspiră bună dispoziție


1 octombrie 2011

Bineînțeles, azi ne-am trezit târziu și am ratat cu brio micul dejun de la hotel care se termina la 11. Pe la 1 după-amiaza, am reușit să ne urnim, în sfârșit, din cameră. Am mers tot în Triana să căutăm un loc în care să mâncăm. Micul dejun-prânz a fost un tapas, o gustare cu cartofi și șuncă, savurat afară la una dintre mesele roșii ale restaurantului. Cu burta plină, am pornit să vizităm orașul. Am început cu catedrala și... am terminat cu ea fiindcă ne-a mâncat cam trei ore din viață. Era și normal să se întâmple asta, catedrala din Sevilla e, în fond, cea mai mare construcție de acest fel din lume. În hol, se strângeau semnături pentru o petiție legată de condițiile proaste de muncă în învățământ. Mai încolo, toți turiștii (și noi cu ei) se buluceau la mormântul lui Cristofor Columb. Curtea interioară în care sunt plantați militărește măslini, dacă nu mă înșel, a fost o adevărată relaxare înainte de urcușul în Giralda, clopotnița catedralei care, pe vremea când maurii stăpâneau partea asta a Spaniei, fusese turnul moscheii locale. 

La ieșire am hoinărit un pic prin Santa Cruz, fostul cartier evreiesc și, zice-se, cea mai frumoasă zonă a orașului. Mi s-a părut interesant că municipalitatea ținea să ferească locuitorii de căldura după-amiezei cu niște pânze, semi-transparente, care în piețe formau culoare de trecere iar pe străduțele înguste, adevărate acoperișuri temporare. Am prins sosirea la biserică a unei mirese, însoțită de tatăl ei, eveniment spectaculos prin felul în care tatăl a ținut să anunțe evenimentul: trăgând cu un revolver în aer în momentul în care fata a intrat în biserică. Apoi, am reușit să ne certăm fiindcă nu ne hotăram unde să cinăm și m-am răzbunat pentru asta pe portofelul meu cumpărându-mi niște cizme, din piele de Cordoba, cică. Așa îmi trebuie dacă mi-am luat geamantanul la plimbare. Până la urmă am mâncat și seara un alt tapas, acestea sunt feluri de mâncare obișnuită servită în porții mai mici (o jumătate sau o pătrime din porția normală) ca să poți gusta din mai multe. Eu mi-am ales doar o omletă cu ciuperci. În drum spre hotel ne-am rătăcit pe niște străduțe foarte drăguțe - orașul ăsta pare pictat de o mână de copil care nu cunoaște tristețea - și alți turiști ne-au întrebat pe noi cum pot ajunge în diferite locuri.

Giralda, văzută din depărtare



Râul Guadalquivir



Trăsurile erau peste tot, în centru




Mormântul lui Cristofor Columb



Catedrala și o parte din oraș, văzute din Giralda







Acvariul orașului

0 comments:

Trimiteți un comentariu