Vederi din Taormina

În Taormina, ultimul orășel din preajma Cataniei pe care l-am văzut, am ajuns pe la prânz, într-o zi călduroasă de toamnă. Mi-amintesc că era în jur de 1 după-amiaza, îmi era foarte foame, așa că mi-am luat un panini, o cafea și o apă de la ghereta din stația de autobuz. Am mâncat pe o băncuță mai ascunsă de soare și concluzia a fost evidentă: în Italia, până și sandwichiurile făcute la colțul străzii sunt delicioase. Un pic mai fericită, am pornit apoi pe străduța de centură care urcă spre orașul vechi. Taormina este cunoscută turiștilor în principal pentru al său Teatru Grec, al doilea ca mărime după cel din Siracusa, și privelistea de-acolo. Văzusem câteva poze de-acasă așa că doream și eu să ajung să-l vizitez.

Amfiteatrul (10 Euro biletul) nu mi s-a părut deosebit de interesant, prea puține structuri originale au rămas în picioare, dar marea, stâncile și căsuțele colorate văzute de sus, opresc pe oricine în loc pentru o a doua privire sau fotografie. Dacă stau să mă gândesc mai bine, aici am zăbovit și eu cel mai mult.

Am făcut apoi cale întoarsă pe străduțele înguste, pietruite, ale orașului medieval, spre partea de jos a Taorminei cu a sa plajă pe care abia așteptam să o văd. Pe drum, m-am întâlnit cu vitrine pline de jucării pentru copii mari, mai ales obiecte de ceramică, viu colorate, pe care cu greu te puteai abține să nu le iei acasă. Cele două obiecte de mai jos, capetele maure, sunt reprezentative pentru olăritul sicilian, majolica, și au o legendă interesantă cu dragoste, evident, dar și cu temperament și răzbunare. Se zice că el, maur, și ea, siciliancă, s-au zărit întâmplător și s-au îndrăgostit. Iubirea ca în basme a durat până când domnița a aflat că prințul arab are deja o soție și copii acasă, motiv pentru care urma să se și întoarcă acolo. Ca orice femeie cu sânge fierbinte. sicilianca nu a putut să treacă peste veste fără a lua măsuri, așa că, dorind ca iubitul ei să-i rămână pe veci alături, i-a tăiat capul și l-a transformat în ghiveci pentru flori. Nu mai știu cum a ajuns și ea în aceeași situație, dar unele dintre cele mai vândute suveniruri din Taormina sunt vasele pe care le puteți vedea mai jos. Din motive evidente, se zice că nu e bine să stea împreună.

Alte locuri care merită, probabil, văzute sunt grădinile Naxos, grădinile publice ale orașului. Nu am intrat deoarece soarele se grăbea să apună iar eu voiam să văd plaja şi Isola Bella, un parc natural situat pe o bucată de stâncă, la care se poate ajunge străbătând apa de pe plajă, unde o englezoaică îndrăgostită de Italia, a creat, se pare, un parc natural unic. Complexul era închis când am ajuns, așa că m-am bucurat doar de apusul de soare și de plimbarea prin apă. Deși priveliștea era faină și aici iar plaja părea genul acela de loc liniștit, unde te poți bucura în liniște de o carte și de un pui de somn de după-amiază, nu inspira la scaldă și huzur estival, din cauza pietrelor ascuțite și alunecoase care înlocuiau nisipul. Aici, mi-am cumpărat, printre altele, papuci de plastic pentru pietre, pe care, din fericire, nu am avut ocazia să îi mai folosesc de-a lungul traseului meu.