În ziua în care am vizitat Laguna Albastră, mașina avea suficientă benzină în rezervor (cu toate că consuma din rezerve) și nu ne-am oprit între localități cu pana prostului. Duminica, benzinăriile din Malta sunt în regim de self-service: bagi banii într-un automat, tastezi numărul pompei și te servești. Ca să ne dăm seama de toate lucrurile ăstea, noi am avut nevoie de asistența unui domn plin de intenții bune (am uitat să spun că ni se blocase și capacul de la rezervor) și a unei doamne care, odată ce capacul nărăvaș a fost îndepărtat, ne-a arătat pas cu pas ce avem de făcut.
Între Marsaxlokk și capătul nordic al Maltei străbați insula de-a lungul, de la orașele mai aride din sud până la valea înverzită a Rabat-ului/Medinei, ca să ajungi iarăși într-o zonă mai aridă dar foarte populară, mai ales printre turiștii care caută plaje faine cu cluburi aproape. Feribotul între Cirkewwa (în fapt o suburbie a stațiunii Mellieha) și Laguna Albastră pleacă din jumătate în jumătate de oră (10 Euro dus - întors).
La dus se merge repede pentru că toată lumea se grăbește să înoate. Laguna este de fapt un iaz între insula Comino și niște stânci, un iaz cu nisip alb pe fund, motiv pentru care marea pare de-un verde ireal. Apa depășește rareori 1.70 m și e destul de liniștită, așa că atât turiștii cât și localnicii se înghesuie să facă baie aici. Din păcate, plajă nu prea există. Într-o zi frumoasă de vară, vezi șiruri de oameni sorindu-se pe prosoape, agățați de malul abrupt, până spre vârful pietros al insulei. Bogătașii vin direct cu yacht-ul și se bucură, fără prea mult efort, de tot confortul.
Am încercat și eu să înot, fără prea mult succes.Când apa depășea un 1.50 m, creierul mi se bloca și nu mai eram în stare de nimic. Am avut, în schimb, momente frumoase. Unul dintre ele s-a întâmplat când îl așteptam pe V., la marginea unei grote. Pluteam pe apă, ținută de buretele ușor pe care mi l-am cumpărat anume pentru asta și pe lângă piciorul meu drept se fugăreau doi peștișori cenușii. Aș fi rămas acolo pentru o bună bucată de vreme.
La întoarcere, feribotul a mers mai încet și ne-a făcut un fel de tur al peșterilor și al mini-porturilor în care opreau ambarcațiunile.
Odată ajunși pe uscat, am vizitat Turnul Roșu, o structură medievală din secolul XVII, care domină strâmtoarea dintre insule. Pe vremuri, era folosit pentru a avertiza locuitorii în privința invaziilor. Acum, e un punct de belvedere în care bărbații și femeile puternice se pot distra încercând o armură de cavaler.
În drum spre casă ne-am mai oprit puțin în Mosta, în fața impresionantei lor biserici, al cărei dom a fost străpuns în timpul celui de-al doilea război mondial de o bombă care, din fericire pentru participanții la slujbă, nu a explodat. Am trecut apoi pe frumoasele străzi, pline cu flori și verdeață, ale celor trei sate, prin Rabat și, spre seară, ne-am oprit pe Dingli Cliffs, cel mai înalt punct din Malta.
Pe ultima parte a drumului, GPS-ul ne-a băgat pe niște drumuri de țară întunecate și atât de înguste încât ne temeam că nu vom putea merge mai departe. Ne-am bucurat că aveam suficientă benzină pentru că în jur nu se vedea nici țipenie de om, doar ziduri (unele mai noi făcute din pietre dreptunghiulare cu aspect industrial, altele vechi - din pietre obișnuite puse unele peste altele), silozuri și locuințe (poate) întărite ca niște cazemate sau cetăți în miniatură. Mă întreb dacă mai trăiește cineva pe străzile acelea sau toată lumea s-a mutat la oraș, în blocurile noi pe care le-am văzut peste tot.
Aici se încheie relatarea peripețiilor noastre în Malta. Dacă v-au plăcut și vreți să ajungeți acolo, WizzAir-ul oferă zboruri directe, în timpul verii. Pentru o excursie de câteva zile, fără bagaj de cală, prețurile pot fi avantajoase.
0 comments:
Trimiteți un comentariu