Tivoli, castelul Rosenborg și două biserici

Tivoli

Parcul de distracții Tivoli ne-a făcut cu ochiul de la sosire. Avea toate ingredientele pentru a-l vizita: era aproape de gară și de hotelul nostru iar Star Flyer, caruselul uriaș, se vedea de dincolo de zidurile grădinilor. Cu gândul la caruselurile cu lanțuri în care mă dădeam, când eram mică, ori de câte ori mergeam la bâlciurile de lângă Cozia, i-am pus gând rău, ca să zic așa, din prima zi. Înainte de a ne sui în scăunele, am avut parte de un instructaj foarte serios care a inclus, ca regulă obligatorie de siguranță, încuierea mobilelor, bijuteriilor, genților, ochelarilor și a altor accesorii care puteau cădea în niște dulapuri special concepute pentru asta. Cu pregătirea asta în minte, ne-am temut că aventura ar putea fi mai palpitantă decât puteam suporta dar rotirea la 80 de metri, deasupra orizontului Copenhagăi, a fost plăcută și educativă, chiar dacă, după cum vă puteți închipui, nu am făcut nicio fotografie.

După ce am coborât, ne-am mai plimbat vreo două ore prin parc pentru a vedea grădinile și celelalte mijloace de tortură sau de petrecut timpul în mod plăcut: roller-coaster-urile, teatrul chinezesc și tarabele cu dulciuri - înghețate, bomboane, sucuri, cafea. Trebuie menționat că Tivoli, al doilea parc de distracții din lume, ca vechime, îmbină tradiționalul cu noul într-un mod foarte pitoresc. Evident, ca la toți pomii lăudați, prețurile sunt pe măsură: biletul de intrare în grădini a fost vreo 122 de coroane daneze, adică aproximativ 73 de RON, iar o tură cu Star Flyer-ul a costat și ea cam 55 de RON de persoană. În caz că vă întrebați, fiecare mașinărie de viteză și anulare a gravitației avea un preț separat, neinclus în tariful de intrare în grădini.









Două biserici interesante

Într-o plimbare aiurea prin oraș, am descoperit biserica de marmură, un templu creștin de inspirație păgână, la fel ca cel care m-a impresionat într-un articol anterior, catedrala Copenhagăi. Spre deosebire de aceasta, biserica de marmură este mai colorată și, mi s-a părut mie, mai somptuos lucrată.

Prin apropierea ei, am găsit și de o biserică ortodoxă, de inspirație rusească, în fața căreia tronează statuia penultimei țarine ruse. Dagmar, rebotezată de ortodocși Maria, a fost prințesă daneză înainte de a se îndrăgosti iremediabil de Rusia și de a se căsători cu viitorul țar Alexandru al III-lea.





Castelul Rosenborg

Pe la castelul Rosenborg am ajuns în grabă, chiar în ziua plecării. Nu l-am vizitat, în schimb ne-am plimbat prin grădini cât să admirăm oamenii sorindu-se direct pe iarba verde (un obicei fain, pe care mi-ar plăcea să-l văd cât mai des și în București), statuile decorative din această piatră albăstrie și militarii, cu pușcociul la subțioară, care păzeau bijuteriile coroanei. Se pare că acestea sunt mult mai importante decât membrii familiei regale, dacă e să ne luăm după diferența de atitudine dintre gărzile, frumos împopoțonate, ale reginei și băiatul din poză.






Cu acest articol, închei seria dedicată capitalei daneze și mă întorc spre locuri mai potrivite de vizitat vara, cum ar fi Spania și Portugalia. Cu toate acestea vă recomand, dacă aveți timp, chef și, mai ales bani, să nu evitați Nordul. Merită văzut.



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...