Ce cărți luați la plajă anul acesta?

Nota redacției: Nici pozele nu mai sunt ce-au fost la doișpe noaptea, când bestiile pufoase au chef de joacă, dar nici eu nu mai sunt ca odinioară fiindcă aș face orice numai să nu trebuiască să refac decorul perfect. 

Revenind la cărți, pot spune cu mâna pe inimă că după metrou - locul meu preferat de citit în București -  plaja va fi, întotdeauna, a doua alegere. Căci unde te poți relaxa mai bine, cu o carte în mână, neavând altă treabă decât să te întorci de pe-o parte pe alta, ca un cârnăcior bine pus la prăjit? În cinstea acestei activități sfinte în viața oricărui om, am adunat, mai jos, o listă de recomandări literare care să vă facă timpul petrecut cu burta la soare cât mai ușor și plăcut.

Tudor Ganea - Cazemata

Despre Cazemata, am mai povestit într-un articol precedent. V-o recomand cu căldură, mai ales că e cu apă și mister, tocmai bună pentru leneșul sezon estival.

Vladimir Sorokin - Kremlinul de zahăr

O carte nebună, nebună - distopie, situată în Rusia anului 2028, în care țaratul a fost reinstaurat, oamenii trăiesc într-o combinație ciudată de tehnologie, habotnicism și adorație oarbă față de Kremlin, pe care îl consumă simbolic, sub forma Kremlinului de zahăr, un cadou primit de toți copii de sărbători care este drămuit cu grijă și împărțit întregii familii pentru a fi gustat în ocaziile speciale, boierii se ocupă cu orgiile, poliția secretă este mai puternică ca niciodată, la granița cu China se construiește un zid, deși chineza a devenit, precum engleza, o limbă pe care o înțelege aproape oricine iar cocaina este disponibilă, aproape la liber, ca leac pentru adulții stresați. De citit, dacă vreți să trăiți câteva ore într-o lume altfel.

Julian Barnes - Până când m-a cunoscut
Julian Barnes este un scriitor care îmi place mult. Am mai scris despre cărțile sale aici și aici, în recenziile dedicate unei povești inedite - cea a unui trio conjugal, format din doi prieteni și o fată, care îi iubește, pe rând, mai întâi pe tocilar, apoi pe aventuros, pentru a se întoarce, după zece ani de la despărțire, la primul. 

Până când m-a cunoscut este și ea o poveste plină de umor de calitate superioară, adică îmbibat cu tristețe, despre dificultatea relațiilor, așa cum numai Julian Barnes știe să scrie. Ann îl iubește pe Graham și Graham pe Ann iar căsnicia lor pare una fericită, mai ales că este bazată pe decizia comună, luată la maturitate, de a o rupe cu trecutul și de a-și reface viețile împreună. Cu toate acestea, Graham nu poate înceta să fie gelos pe... trecutul mult mai bogat în aventuri erotice al soției lui. În timp, gelozia, născută dintr-o dragoste obsesivă, îl va ucide.

"Graham începu să practice un joc de unul singur, pornind de la Strip Jack Naked. Trebuia să descopere cărțile de pe rafturile lui Ann care îi fuseseră dăruite de alți oameni. Dacă nu găsea o asemenea carte din patru încercări, pierdea jocul. Dacă reușea să o identifice din ultima încercare, mai avea dreptul la o rundă; dacă ajungea la țintă din a doua încercare și le păstra pe celelalte două, așa că în runda următoare beneficia de șase variante."

John Freeman  - Cele mai bune texte noi

...este o antologie de poezii, fragmente sau proze scurte culeasă din toate părțile lumii, inclusiv de pe la noi (Marius Chivu), selectată, după cum chiar editorul mărturisește, ca "o sărbătorire a diversității în toate formele sale" și alcătuită ca o formă de protest împotriva "războiului cultural feroce cu diversitatea, cu hibridul, cu cultura globală". Având în vedere că John Freeman pe lângă a fi scriitor, a fost și editorul unei cunoscute reviste literare și critic de carte, cred că știe despre ce vorbește.  

Mie mi-au plăcut în mod deosebit fragmentul din romanul Elainei Castillo - America nu este totul, Diego Enrique Osorno - Coktail cu creveți, o poveste despre un oraș bântuit de terorism, care încearcă să își creeze un renume în turism prin producerea unui cocktail de creveți greu de 1200 de kilograme și Mieko Kawakami cu Grădina cu flori - o nuvelă despre o femeie care, atunci când își pierde iubirea vieții ei, casa și grădina pe care o proiectase de la zero, ia decizia de a rămâne alături de creația ei pentru totdeauna și m-a întristat, până la lacrimi, Câinele a lătrat toată ziua a lui Xu Zechen.

Kurt Vonnegut - Abatorul cinci

Un roman vesel despre un eveniment controversat din al doilea război mondial, bombardamentul Dresdei, la care autorul a fost de față, în calitate de soldat. Este prima mea întâlnire cu Vonnegut și, deși nu a fost dragoste la prima vedere, pot spune că stilul lui de a scrie m-a prins suficient de mult încât să termin cartea. Billy Pilgrim este un nebun naiv care lucrează ca optician în Illium, Illinois, trăiește o viață secretă în care este răpit de extratereștrii de pe Trafamaldor și descoperă secretul călătoriei în timp. Ce caută alergând încoace și-ncolo între viitor și trecut? Nici el nu știe prea bine, dar poate are legătură cu ceea ce văzuse, odinioară, în Dresda.

"În această povestire aproape că nu există nici personaje principale și nici confruntări dramatice, întrucât toți cei pomeniți aici sunt niște amărâți, sătui de tot și de toate, niște sărmane jucării apatice, manevrate de forțe uriașe. La urma urmelor, una dintre principalele consecințe ale războiului este aceea că oamenilor li se taie elanul de a deveni personaje principale."

Elif Shafak - Cele trei fiice ale Evei

Am lăsat-o pe Elif la urmă fiindcă Cele trei fiice ale Evei mi-a plăcut mai puțin decât Lapte Negru, despre care povesteam aici. De ce? Mi s-a părut oarecum lipsită de miză. Nu-i vorba, Elif excelează, ca de obicei, în descrierea celui mai frumos, dar și aglomerat oraș din lume, Istanbul, iar de povestea asta nu aș putea să mă satur niciodată, dar personajului principal, Peri, o drop out de la Oxford convertită într-o gospodină turcoaică din upper class, îi lipsește substanța iar deciziile proaste din studenție, legate de o dragoste neîmpărtășită pentru un profesor, pot fi puse, din punctul meu de vedere, sub semnul întrebării. Nu-i vorbă, există și perspectiva romantică, în care felul în care se comportă personalul e justificat de idealism, lipsa de experiență sau curaj, daar... cred că fiecare își poate face o părere proprie aruncând un ochi pe carte, care merge de minune cu o bere, la malul mării.

"Certitudinea e pentru curiozitate același lucru ca soarele pentru aripile lui Icar. Când una strălucește cu putere, cealaltă nu poate supraviețui. Odată cu certitudinea vine aroganța; cu aroganța, orbirea; cu orbirea, întunericul; și cu întunericul, mai multă certitudine." 

Iar dacă mai e nevoie de un bonus pentru cei care se aventurează în nebunia vieții lor, își dau demisia și își iau două luni de vacanță la mare, vă las aici și poza prăzii de la Bookfestul de anul acesta. M-am dus, ca de obicei la un târg de carte, cu dorința de a fi cumpătată. Ce a ieșit se vede 😏Aș fi luat eu mai multe, noroc că am rămas fără card și a trebuit să îmi stabilesc un prag limită de cheltuieli. Sper să reușesc să citesc măcar una dintre ele vara asta, fiindcă mai am o listă lungă de alte cărți în așteptare.

Voi ce vreți să citiți în vara asta?