...se face ușor, atât de ușor, încât și eu mă mir cum de nu m-am gândit la asta de la prima vizită. Evident, trebuie să sosești mai întâi în Londra, dar de asta ne-am ocupat în articolul anterior. Apoi, trebuie să ajungi în City of London, mai exact la gara Blackfriars, să îți iei un bilet sau să compostezi cu cardul (o călătorie costă în jur de 4 lire) pentru Thameslink, setul lor de legături de mare viteză, să te sui în trenul potrivit (nu râdeți, și asta poate fi o problemă în gările imense din oraș) și în 15-16 minute ești în Greenwich. De aici, doar o plimbare de jumătate de oră te desparte de meridianul 0, ascuns, evident, într-un muzeu foarte aglomerat - Observatorul Regal Greenwich - unde, ca să intri, plătești suma de 9 lire.
Muzeul, în sine, e mic și interesant, dar nu te dă pe spate dacă nu ești pasionat de ceasuri astronomice sau de cum împăcau unii astronomi regali capra familială și familia crescândă, cu varza de la muncă. Punctul de interes e constituit bineînțeles de imaginarul meridian 0, o linie metalică în jurul căreia ne dăm coate, ca să facem poze, cu toții.
Coborând de la Observator, ne-am oprit câteva momente ca să ne bucurăm de frumusețea calmă a parcului englezesc. Sunt puține lucruri mai liniștitoare decât o pajiște verde pe marginea căreia se înalță un copac uriaș, fie el stejar sau nuc. Din păcate, ploaia ne alerga din urmă, așa că ne-am grăbit spre stația de vapor, căci în caz că nu știați, distanța Greenwich - Westminster este una dintre cele mai lungi plimbări care poate fi făcute pe Tamisa. Deși prețurile sunt mai piperate, un drum cu cei de la Thames Clippers, costând aproape 10 lire, priveliștea merită mica aroganță de a lua vaporul în Londra. Ca și la metrou, biletul poate fi plătit direct cu cardul contactless.
Drumul de întoarcere ne-a fost înseninat de întâlnirea cu o gașcă veselă care sărbătorea un Bachus local și de vederea lui Cutty Sark, unul dintre ultimele vapoare cu pânze folosite pentru transportul de ceai.
0 comments:
Trimiteți un comentariu