Viaţa îţi este o zi şi ziua-ţi este viaţa...

sursa
Dimineața, ceasul începe să sune cu o oră și jumătate înainte să plec. În fiecare zi mă trezesc cu o oră înainte sa plec. Pun de cafea, fac un duș, mănânc (sau nu), beau cafeaua și fumez: o țigară, două sau trei. Mă îmbrac. Uneori mă și machiez. Întotdeauna îmi dau cu cremă pe față și cu ruj pe buze. Aproape mereu am șireturi de legat. Îmi pun legitimatia la gât, îmi iau haina și geanta și sunt gata. Ușa se deschide după 4 răsuciri ale cheii. La fel se și închide. În fiecare zi răsucesc cheia în ușă de cel puțin 16 ori.

Merg pe jos. Sunt grăbită pentru că mereu plec un pic mai târziu decât ar trebui. Merg repede. Trec de 5 intersecții, 3 câini și 4 cerșetori care nu-și schimbă niciodată locul. Ajung la ușa clădirii. Deschid ușa cu legitimația, fac 2 pași înainte, 5 la stânga și ajung la lift. Urc 5 etaje, mai deschid o ușă cu aceeași legitimație, fac 3 pași înainte,10 la stânga și ajung la birou.

Nu ajung niciodată mai devreme ci fix la fix. Primul lucru pe care îl fac e să îmi deschid calculatorul și aplicația principală (aia care iți monitorizează întârzierile). De-abia dup-aia îmi las haina în cuier, îmi iau o sticlă cu apă și mă întorc la calculator. În fiecare zi, in primele 5 minute, mă loghez în celelalte aplicații pe care le folosesc.. Apoi lucrez...

2 ore. Pauză de țigară...15 minute. Cobor cu liftul 5 etaje, îmi iau o cafea de la aparat, ies afară și fumez 2 țigări. Încă 2 ore de lucru. Pauza de masa...1 oră: lift, 2 tigări, cafea, mâncare, alte 2 tigări, lift. Pauza se termină. Mă întorc la birou... 2 ore. Altă pauză... 15 minute: încă o cafea sau, poate, ceai, 2 țigări, 2 drumuri cu liftul.. Alte 2 ore. Programul s-a terminat. Mă deloghez din aplicații, îmi pun telefoanele în geantă, îmi iau haina pe mine și plec. În fiecare zi merg cu acelasi lift, pe acelaşi traseu, de cel puțin 8 ori. Drumul spre casă dureaza mai mult. Nu mă mai grăbesc. Ajung la bloc, deschid ușa, urc 2 etaje, răsucesc cheia de 4 ori la intrare și apoi de încă 4 ori ca să mă încui înăuntru și sunt acasă. Mănânc și fac un duș. Apoi mă uit la un film, citesc sau ies în oraș. În cele din urmă, adorm.

Dimineața, ceasul începe să sune cu o oră și jumătate înainte să plec...

28 ianuarie 2007

4 comentarii:

  1. Acum, după 7 ani, sper că ţi-ai scurtat numărătoarea, sau măcar nu a devenit mai lungă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, unele numere sunt mai mici, altele au rămas la fel (nu am schimbat încă uşa:)) şi mai sunt activităţi pe care astăzi nu le mai contorizez.

      Ștergere
  2. Pana astazi am crezut ca sunt singura ciudata care in scurtele pauze de la serviciu fuma cate doua tigari, nu una, ca toti oamenii. :)))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu... mai sunt mulţi ciudaţi în lumea asta:P Pe lângă mine, mai ştiu câţiva... mă rog, câteva.

      Ștergere