Hunting ... GÂNDACUL!!!!

Când imi desfac cearceafurile curate, aduse de-acasă acum vreo 2 săptămâni, o gânganie cam de 5 cm tâșnește sprintenă dintre ele și o ia la fugă printre sertare. Eu urlu, urlu și nu mă mai opresc. Cole' vine și ea să vadă ce se întâmplă... O pun la curent cu situația. Mișcăm dulapul. Fiara iese la lumină și începe să sprinteze spre perete. Amândouă fugim oripilate din calea ei. Ne uităm, ne sfătuim și plecăm în direcții opuse să aducem arme: în primă instanță, o matură și o cutie de Fax. 

Suntem în cumpănă. Deși cunoștințele noastre în domeniul insectelor ne-au șoptit subtil ca ăsta nu e gândac de apartament (slavă cerului!!!) ci, mai degrabă, un cărăbuș (probabil îl adusesem cu mine de-acasă și am dormit în aceeași cameră... 2 SĂPTĂMÂNI?!?), acum apar alte dileme... ”Oare zboară?!?” “Poate mușcă...”

Nu e timp de gugălit informații. E crizăăă... Tocmai când hotărâm că cea mai bună soluție pentru îndepărtarea nedoritului musafir e vânatul cu borcanul, bestia se gândește să ne lămurească cu una din probleme și... începe să planeze grațios în direcția mea cu vagi devieri de traiectorie spre Cole'. 

”Aaaaa... aaaaaaaaaaaaaaaaaa... aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”.

Presupun că deja jumătate din bloc știe că am avut chef în seara asta.

Noroc că, amețit de efort, a aterizat repede. Devenise deja clar că e periculos așa că am trecut la arme mai puternice: mopul. L-am prins, l-am învârtit, l-am curățat pe toate părțile... După vreo 5 minute de bătălie crâncenă, în care el și-a pierdut juma’ de picior și o antenă iar eu tot sângele rece, inexistent de altfel, am reușit să-l dau cu carabele-n sus (aplauze, vă rog!!!). Acu' stă închis ermetic în ditai borcanul, pe balcon. I-aș fi dat drumul din seara asta da’, nush de ce, mă gândeam că tot spre mine va zbura... Așa că aștept până dimineață... 

Să-l eliberez. Sau, poate, să-l gătesc.

20 iulie 2007



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...