Șoareci și oameni - John Steinbeck

Ăsta e un titlu pe care îl știu de mult. Întotdeauna am fost curioasă să aflu ce se ascunde în spatele lui.

George Milton și Lennie Small sunt lucrători cu ziua în California, în perioada Marii Crize. Ei călătoresc din loc în loc, sperând ca într-o bună zi să-și cumpere o bucată de pământ unde să construiască o fermă și să trăiască liberi, din roadele muncii lor. George este inteligent și perspicace, liderul declarat al "perechii". Lennie, redus mintal dar înzestrat cu o mare forță fizică, iubește cu pasiune de copil animalele. În așteptarea unor iepuri pe care să-i crească și să-i îngrijească, prinde șoareci pe care îi ține în buzunar. Cel mai fericit moment al vieții lui este acela în care primește un cățeluș. Se ocupă cu conștiinciozitate și dragoste de el dar, neputându-și doza forța sfârșește (la fel ca și cu șoarecii) prin a-l omorî.

Crescând în același oraș, ei și-au legat soarta: sunt prieteni și călătoresc împreună, lucru neobișnuit în lumea muncitorilor cu ziua. Când se angajează la ferma din apropierea orașului Soledad cred că următoarea mutare va fi în propria lor casă. Pentru a-l ține cuminte pe Lennie, George îi povestește, de câte ori are prilejul, cât de frumoasă va fi noua lor viață.

Accidental, ei sunt auziți de bătrânul Candy și de Crooks, “negrul” fermei. Aceștia vor să se alăture și ei “visului” colegilor de muncă. Candy își dă seama că în momentul în care nu va mai fi bun de nimic, stăpânii îl vor arunca pe drumuri (nici măcar nu va primi un glonț în cap, așa cum s-a întâmplat cu câinele lui bătrân și bolnav) iar Crooks vrea să reediteze perioada copilăriei, petrecută într-o fermă, și să nu mai fie singur (așa cum se întâmplă aici din cauza culorii pielii).

Planurile lor se năruie în ziua în care Lennie, întâlnindu-se cu soția stăpânului, o omoară din greșeală. El fuge din fermă și se duce să-l aștepte pe George în locul special stabilit de acesta pentru urgențe. Având dovada că Lennie este un pericol pentru ceilalți și știind că stăpânul fermei își va răzbuna soția mult mai crunt, dacă i se va da ocazia, George alege să-și împuște camaradul. De-acum încolo va rămâne singur, fără prieteni și viitor; ideea unei ferme a fost doar o utopie iar viața lui va curge între o slujbă sezonieră și alta, cheltuindu-și banii pe femei și băutură.

“Geaba citești cărți. Omu’ are nevoie de alții lângă el”

“Omu’ se ticăloșește dacă n-are pe nimeni. Fie cum o fi, da’ să fie cineva lângă tine. Îți spui io, strigă, îți spui io, omu’ când e prea singur se îmbolnăvește.”



29 septembrie 2009

2 comentarii:

  1. Pe Steinbeck l-am cunoscut cand de-abia am invatat sa citesc si cotroboiam biblioteca bunicii dupa material de exersat. Asa am dat de Pasunile Raiului si de atunci am ramas "socata". Recomand. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. tot cotrobaind prin biblioteca bunicii (e adevarat, mai de curand:P) am dat peste "Joia dulce"..asteapta in biblioteca sa o citesc. voi inscrie pe lista si "Pasunile Raiului"..Mie mi-a placut mult povestea vietii lui, ca sa zic asa.

    RăspundețiȘtergere