Cel mai bun lucru din 2014

Anul trecut pe vremea acestea, se pare că mi-am propus să scriu o carte. Am aflat asta aseară, întâlnindu-mă cu prietenele cu care țes, de ani buni, planuri peste planuri, multe dintre ele rămase la stadiul de utopii. Nu îmi aminteam dorința dar îmi dau seama acum că lucrurile s-au aranjat bine pentru mine din punctul ăsta de vedere. În primul rând, prin ianuarie - februarie, am găsit, întâmplător, atelierele de scriere creativă ale Revistei de Povestiri. Am ezitat dacă să mă înscriu sau nu. Munceam mult în vremea aceea și mă gândeam că nu voi avea timp de investit într-un hobby literar. Până la urmă, am făcut o încercare, m-am înscris cu Puterea obișnuinței. Nu mă așteptam să fiu selectată dar, spre surpriza mea, am reușit. Au urmat apoi niște luni obositoare dar fecunde din punctul de vedere al creativității. Mi-am exersat mușchiul atrofiat al imaginației, am înțeles câteva dintre detaliile tehnice ale construcției unei narațiuni, am descoperit o mulțime de scriitori fantastici dar și mulți oameni faini: profii noștri, Florin și Marius, Simina, coordonatoarea proiectului și, nu în ultimul rând, colegii de curs.

Pe 13 decembrie, am participat la lansarea unei cărți din care fac parte și câteva texte scrise de mine. Hmm, asta e o formulare pretențioasă dar, da, există o cărțulie, cu foarte puține exemplare printate ce conține textele premiate în cadrul unui concurs de debut literar, pe numele său Incubatorul de Condeie.

La ceremonia festivă, din librăria Humanitas Krețulescu, era cât pe ce să întârziem. Pe ultima sută de metri dinaintea plecării, V. alerga disperat prin casă după căciulă și fular. Apoi, pe calea Victoriei, am prins roșu la toate stopurile. Mă uitam, ca hipnotizată, la ceasul aparatului de taxat. C'moon, doar nu voi întârzia până și la prima mea "lansare" de carte? Fără un sfert, fără zece... Situația devenea de-a dreptul ridicolă. Finally! Dumnezeul celor certați cu ceasul și-a făcut milă de mine și am ajuns.

Nu mai fusesem niciodată în librăria Krețulescu dar mi-a plăcut. E genul de loc strâmt, înțetat cu cărți, visul oricărui șoarece de bibliotecă. Mulți dintre organizatori, participanți și susținători veniseră deja. Puținele scaune libere gemeau sub greutatea hainelor și a genților. E iarnă, totuși! Într-un colț, măsuța organizatorilor, premiile. Ciprian Burcovschi, coordonatorul proiectului, se ocupa de prezentare. Au fost chemați în față, mai întâi, membrii juriului. Fiecare dintre ei a vorbit despre concurs și despre câștigători. Frumos! Următorul moment era premierea și, aici, am avut o surpriză. Trebuia să vorbim și noi publicului. Pff! M-au trecut toate apele. Nu-mi place să vorbesc în public. Nu mai folosisem niciodată un microfon. Până la urmă, memorabilul meu discurs a fost scurt și, sper eu, la obiect. Poate data viitoare, dacă va mai exista o dată viitoare, va fi și bun. Hehe! 

În urma acestei experiențe, am rămas cu o antologie colectivă în care apare și numele meu, niște nume noi cu povești și poezii foarte bune și cu gândul că, uneori, merită să-ți faci planuri. Cine știe? S-ar putea ca, cu ajutorul providenței și prin munca ta, să-ți iasă...

La mulți ani și un 2015 cu multe dorințe împlinite! 



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...