Prima vară

sursa

M-am speriat de moarte când l-am văzut. Se uita la mine, nemişcat. Avea ochii gălbui, blana nisipie iar urechile îi erau ridicate ameninţător. Semăna un pic cu fratele meu, Tongo, dar părea mai slab şi mai întunecat. Am întins gâtul şi l-am strigat:

- Tongo, tu eşti? 

Fiinţa a mişcat şi ea capul înspre mine, a deschis gura dar nu am auzit nici un sunet. Am sărit cât colo. M-am dat cu doi paşi înapoi. Trebuia să o ascult pe mama, să nu mă apropii de pământul mişcător. Mi-o imaginam deja, dezvelindu-şi colţii ameninţători şi certându-mă. Am fugit repede, printre ierburile înalte, spre casă. Mama era pe-aproape, îi simţeam mirosul. Se apropia ora mesei.

Bineînţeles că Tongo era deja acolo, sugând cea mai bună ţâţă. Aşa face el întotdeauna. L-am tras de coadă cu dinţii dar nu l-am putut mişca. M-am suit în spatele lui. Nimic. Mama m-a împins cu botul şi mi-a poruncit : 

- Aşază-te în altă parte, e destul lapte pentru amândoi! 

Nu puteam să mă cert cu ea. Mi-a povestit odată, când mă plângeam că Tongo nu mă lasă să mănânc, că el se comportă aşa fiindcă e bărbat. Peste două, trei veri va fi mai mare ca ea şi îi va creşte o blană lungă, cafenie, în jurul capului. Aşa, zice ea, arată şi tata. Ce caraghios! La ce ţi-ar trebui o altă blană pe căldura asta? Şi ce e ăla bărbat? La ce foloseşte? 

- Bărbaţii devin taţi iar femeile, ca noi, mame, a răspuns ea. 

A adăugat că trebuie să ne ascundem dacă vine tata pe-aici fiindcă acum suntem mici, proşti şi îl enervăm. Mai târziu, când vom mai creşte, ne vom întoarce la el şi ne vom juca împreună.

După ce am mâncat, ne-am înghesuit în jurul mamei să ne cureţe. Limba ei aspră îmi spăla temeinic blana şi urechile. Tremuram de plăcere. Tongo s-a băgat în faţă, să lingă laptele roşu, întărit, din jurul gurii mamei. L-am muşcat de ureche. El mi-a dat o labă peste bot. Am început amândoi să scheunăm. 

- Potoliţi-vă! a mârâit mama, ridicându-se enervată. Veniţi după mine! 

Am urmat-o ascultători. Mergeam spre pământul mişcător. Tongo era în spatele ei iar eu încheiam şirul. Când a ajuns în locul unde se termina iarba, mama s-a oprit. A aplecat capul şi… a început să lingă suprafaţa tremurătoare. Tongo s-a apropiat curios. Eu am rămas mai în spate. Mi-era frică. 

- Vino şi tu! m-a îndemnat mama. 

I-am intrat pe sub coadă şi am scos capul printre labele puternice din faţă. Aici eram în siguranţă. M-am uitat în jos. Limba mamei tulbura suprafaţa pământului mişcător, din care ţâşneau picături de lapte fără culoare. Când m-a simţit, a ridicat capul, m-a lins pe ceafă şi m-a împins în faţă. Am văzut, pentru o clipă, două fiinţe care se apropiau de noi. Una semăna cu mama, cealaltă cu cel care nu era Tongo. Apoi limba mea a atins ceva rece, botul mi-a intrat înăuntru şi am început să beau.

Proză publicată în Antologia IDC 2014.