2014 - Săptămâna 4

20 ianuarie
Ne-am culcat târziu aseară (sau azi de dimineaţă) fiindcă am ţinut morţiş nu numai să terminăm 'Lupul de pe Wall Street' dar şi să vedem al doilea episod al 'Jocurilor Foamei'. Nu, nu merită neapărat să-ţi pierzi 2 ore din somn cu filmul ăsta. Cel puţin aşa zic acum, după ce l-am terminat de văzut. Efecte speciale aproape deloc, actori un pic crispaţi... şi povestea... Eh, well... părerea mea e că scriitoarea trebuia să se limiteze la o singură carte.
*
Azi e frig... şi vântul  bate destul de tare. Am plecat târziu de la muncă. Drumul spre metrou şi gândurile triste legate de o zi în care am făcut prea puţine lucruri pentru mine, mi-au fost întrerupte de o melodie veselă. Un el şi-o ea mergeau zgribuliţi în faţa mea şi cântau. Era ceva cu dragoste, dor şi fericire. Manea, fără îndoială, dar ei o cântau cu tot sufletul. În apropierea metroului s-au despărţit. El a mai ciupit-o o dată de fund, ea i-a dat o scatoalcă amicală peste ceafă...

21 ianuarie
Morţi stupide în accidente aviatice. Rămân cu senzaţía că tragedia va fi, la fel ca în cazul puştiului mort acum câteva luni, doar o bulă într-un pahar de apă. Nimic nu se va schimba radical. Câţiva politicieni vor profita de ocazie şi se vor părui în public, ziarele şi televiziunile îi vor primi cu dragă inimă pentru a-şi creşte ratingul iar noi, oamenii de rând, vom urmări cu mai mult sau mai puţin interes subiectul. Într-o lună, două o altă tragedie va lua locul 1 pe prima pagină, banii din buget vor fi utilizaţi la fel de prost ca şi până acum iar doctorii care se ocupă de transplanturi vor zbura în continuare prin ţară în cutii de tinichea de-o vârstă cu bunica. 

22 ianuarie
Nu m-am simţit deloc bine astăzi. Abia m-am târât la muncă. Afară e frig... veşnica ceaţă care se pare că, de data asta, vesteşte iarna. 
O experienţă inedită. Am mers cu V să vadă meciul. Ne-am îndreptat spre o casă de pariuri aflată lângă metrou. Era aproape 10 şi agenţia se închidea în câteva minute dar noi nu ştiam asta. Înăuntru mai erau angajaţii şi vreo 2 împătimiţi. Un tip care nu mi-a lăsat nici o impresie şi o doamnă (da, probabil aş putea-o numi aşa) pe la vreo 50 de ani care fuma ţigară de la ţigară şi paria pe toate prostiile posibile. V. a zis că a văzut-o şi data trecută. 2 ore cât a ţinut meciul nu s-a mişcat de-acolo. Paria neîncetat pe curse virtuale cu câini sau pe extrageri de numere.

23 ianuarie
S-a terminat ziua de la mijlocul săptămânii. Mă simt sfârşită fiindcă am reuşit să ajung din nou la sală. La plecarea din Mall m-am întâlnit cu acest trio cel puţin ciudat. Nu ştiu la ce făceau reclamă dar prezenţa lor într-un spaţiu prin excelenţă modern ieşea în evidenţă aproape la fel ca o călătorie în timp.


În Bucureşti se lasă frigul. Nu a început încă să miroasă a iarnă dar se pare că vine şi ea cât de curând... Citesc în continuare 'Timpul ce ni s-a dat', acum al doilea volum. Merge cam greu pentru că e dificil, în metrou fiind, să înţelegi sau să asimilezi prea multe informaţii. Nu m-am plictisit (nu aş avea de ce, Annie Bentoiu scrie excelent) dar mă gândesc că următoarea carte va trebui să fie mai relaxantă. Mă bate un gând să-mi cumpăr una din cărţile în vogă ale momentului - 'Cimitirul' lui Adrian Teleşpan. Am citit vreo 2 articole de-ale lui şi mi-a plăcut stilul nepretenţios, amuzant în care işi exprimă punctele de vedere...

24 ianuarie
Ziua Micii Uniri.
Prima zi de iarna. A venit gerul. A venit ninsoarea. Într-un fel, abia aştept să ies din casă mâine, sper eu, printre nămeţii neatinşi. Ok, ninsoarea e naşpa în oraşul ăsta dar undeva în creierul meu ea îşi păstrează calităţile magice din vremea copilăriei.

25 ianuarie
Mi-am văzut visul cu ochii şi anume m-am plimbat printre nămeţii neatinşi. Din păcate, fantezia e întotdeauna mai bună ca realitatea şi dacă consider zăpada un bun prieten nu am aceeaşi părere şi despre viscol. Dar, da. A venit iarna!


26 ianuarie
Ninge în continuare. Poate mai puţin viscolit azi. Am ieşit la o plimbare spre seară. Militari-ul e sub zăpezi. Oamenii merg cum pot printre nămeţi. Doar şoselele sunt cât de cât curăţate. În holul ING-ului de la Gorjului şi-a făcut sălaş o femeie fără adăpost. Citesc presa: drumurile spre Bucureşti sunt blocate, câţiva oameni au murit îngheţaţi. Pe Facebook, lumea se bucură de iarnă. Mai ales copiii. Nu-mi iese din minte femeia fără adăpost aşa că mă adun din faţa calculatorului, pun de-un ceai, fac nişte sandwichiuri, caut adresele adăposturilor din Bucureşti şi mă întorc acolo. Apoi vin aici, pun nişte dovlecei la prăjit şi m-apuc să scriu. După 3 minute îmi dau seama că mirosul de ars nu era doar în imaginaţia mea ci venea de la bucătărie unde dovleceii mei erau deja scrum. 



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...