 |
| sursa |
Pentru cei care nu știu, Stockholm-ul arată ca în poza de mai sus și ceea ce se numește centrul orașului se întinde (și) pe vreo 14 insule și insulițe. Așadar nu ai cum să vezi orașul fără să treci peste poduri sau să te plimbi cu feribotul. Ba mai mult, la ieșirea dinspre Stockholm a Mării Baltice începe un arhipelag superb, care conține nu mai puțin de 30 000 de bucăți de stâncă care ies din mare, unele nelocuite, altele suficient de mari încât să adăpostească comunități întregi și nu puține proprietăți private de tipul familia, insula și casa de vacanță. Voi reveni cu mai multe amănunte despre arhipelag în curând, dar până atunci să ne întoarcem la oraș.
De 4 dintre cele 14 insule de care povesteam mai devreme, am povestit în articolul anterior, când ne-am plimbat prin Djurgarden, o insulă rezervată muzeelor și parcurilor, și prin Gamla Stan, orașul vechi, care se întinde pe nu mai puțin de 4 insulițe cu nume imposibile: Stadsholmen, cea mai mare dintre ele, dar și Riddarholmen, Helgeandsholmen, Strömsborg. Pe Stadsholmen se mai află, printre altele, palatul regal, reședința oficială a monarhiei suedeze începând cu secolul XIII, Riddarholmen este locul în care se înalță palatele vechilor nobili, pe Healgeandsholmen vizitatorii pot vedea Palatul Parlamentului - Riksdag, iar ultima dintre ele, Strömsborg, este sediul unei organizații guvernamentale.
În a doua zi de Stockholm am mers în Södermalm, cartierul hip al orașului, ca să vedem Muzeul de Fotografie (Fotografiska), o mai veche obsesie de-a mea care mi s-a părut cam overpriced pentru oferta expozițională iar apoi ne-am ocupat de prânz - adică am găsit supermarketul de unde ne puteam cumpăra salata cu de toate care avea să ne fie companion credincios pe întreaga durată a excursiei. Am luat prânzul, ca și în prima zi, într-un parc ce înconjura o biserică frumoasă. După amiaza am lăsat-o pentru explorarea unei alte insule ale orașului - Långholmen - folosită, până în 1975, ca închisoare.
Mai întâi am tăiat-o Södermalm-ul, de-a latul, ca să vedem Stockholm-ul de sus. De acolo, am trecut pe micuța insulă închisoare, împânzită acum de bărcuțe, grădini, case de vacanță, dar și vile și hoteluri. Ca o curiozitate, se pare că până acum 200 de ani, insula era doar o bucată stearpă de stâncă, care a fost acoperită cu pământ prin efortul pușcăriașilor. Nu aș fi crezut, dacă nu aș fi citit asta fiindcă vegetația era bogată iar peisajele păreau desprinse din povești. Nici nu e de mirare - Stockholm e un oraș verde, în care fiecare cartier e plin de oaze de verdeață, fie că sunt parcuri, spații de joacă sau, pur și simplu, alei înfrunzite, de-a lungul clădirilor.
0 comments:
Trimiteți un comentariu