Puternică

Un culoar lung, gresie cafenie pe jos, pătată de nămolul adunat de pe tălpile miilor de încălțări care au trecut pe-acolo de-a lungul zilei. Panouri albe și verzi pe pereți, neoane pe tavan. Niciun mesaj publicitar azi.Sunt singură și mă preling de-a lungul pereților, liniile drepte îmi fac rău, caut un colț rotund și prietenos în care să mă ascund, de ce oare mă întreb și eu, n-are de ce să îmi fie teamă, am făcut drumul acesta de mii de ori. Nu am de ce sa mă sperii, sigur voi mai trece pe aici de încă câteva mii de ori și nimic nu se va schimba, nu va fi fundamental diferit, doar eu voi îmbătrâni, voi mai pierde iluzii, voi căra din ce în ce mai resemnată geanta, sacoșa sau punga de cadouri, singură, speriată, neștiind să caut sau să cer ajutor, continuând, fiindcă la asta mă pricep, să mă adun doar cu mine.