2 octombrie 2014
Am văzut muzeul modei - palatul Galliero, de fapt o expoziție legată de moda anilor '50. Ideea principală era, și aici vorbesc din amintiri fiindcă nu aveam voie să facem poze, că modiștii, mai toți bărbați (Balmain, Yves Saint-Laurent, Balenciaga, etc) au reinventat femeia. După perioada de criză din timpul războiului și de imediat după, era necesară o reîntoarcere la lux. Din păcate, zic eu cel puțin, aceasta s-a dovedit dureroasă pentru femei. Au reapărut corsetele, fustele cu multe jupoane, mai precis țoalele greoaie care ne făceau mai mult obiecte decorative decât oameni. A fost nevoie ca Coco Channel să se întoarcă în lumea modei pentru ca femeile să redescopere beneficiile simplității. E adevărat, și rochiile celorlalți erau drăguțe dar mergeau mai degrabă spre ideea de operă de artă decât spre veșmânt și mi s-a părut că am dat 6 euro degeaba, fiindcă simpatia mea pentru Coco a rămas nezdruncinată. Probabil că și doamnele acelea sclivisite care comentau materialele, broderiile și cusăturile cu ochi de cunoscător nu ar renunța la hainele lor comode pentru a se reîntoarce la femeia păpușă a anilor '50.
Cu totul altceva a fost muzeul de arhitectură (palatul Chaillot - Trocadero). Intrarea costă 8 euro dar aici am simțit că exponatele mă interesează mai mult. De la dantelăriile vechilor biserici gotice, reconstruite (sau aduse) în întregime în sălile spațioase ale muzeului care m-au făcut să mă gândesc la răbdarea, priceperea și dăruirea sculptorilor de acum 1000 de ani, la ansamblele arhitecturale moderne și stațiunile de vacanță apărute mai ales după ce a fost legalizat concediul, la locuința marseilleză a lui Le Corbusier, o casă ca un fagure, comunistă pentru o est-europeancă ca mine dar, de ce nu, perfect integrabilă într-un viitor în care oamenii nu mai gătesc în bucătăria proprie ci primesc produsele prin fanta din dreptul ușii, totul merită văzut, apreciat, disecat.
0 comments:
Trimiteți un comentariu