Acesta este un blog subiectiv, scris sub influența unor găuri în perete şi a unei crize de isterie. Vă informăm că nici un “muţunache”, “bubu”, “iubi” sau “pui” nu a avut de suferit în procesul creaţiei.
Păi, în primul rând, să nu ne facem iluzii. Specimenul cunoscut ca “iubi”, bubu”, pui”, “muţunache al meu iubit”, etc, după gustul şi imaginaţia fiecăreia, doza de “dulcegăreală” aş zice că nu se discută, fiind strict personală... Eu votez cel mult pentru “iubi”. “Pui” îmi stă în gât ca un os de peşte stricat de când eram cuplată cu un “pui”, eu eram “pui” la rândul meu şi toţi din gaşcă erau, mai mult sau mai putin, “pui” iar “muțunache” nu mi se pare o vorbă de adâncă considerație pentru EL, preaminunatul. Așadar revenind la specimen nu e util, așa cum s-ar crede, în toate aspectele vieții. Din păcate, atribuțiile lui, deși puține, sunt esențiale.
În primul rând e bine să fie aproape că așa ai parte de mai mult plimbat de mânuță pe stradă, frecat menta împreună, socializat cu alți oameni și, de ce nu, de sex. Nu cred să fie femei, chiar dintre cele mai pure, caste, ocupate, stresate, care să se poată programa să aibă chef de romantisme la orizontală doar în uichend când îl văd pe muțu... pe EL. E inevitabil să te pocnească dorința de a…zburda într-o miercuri seara, de exemplu, și atunci ce faci că… nu poți să suni un amic. Te apucă depresia, singurătatea, frustrările. Parcă toată lumea, pe stradă, e fericită, numa’ tu mergi agale sub norișoru ăla viforos din care curg găleți de ploaie și fulgere. Te duci să bei, eventual fumezi mai mult, te întristezi. Cui îi prinde bine una ca asta?
Păi, în primul rând, să nu ne facem iluzii. Specimenul cunoscut ca “iubi”, bubu”, pui”, “muţunache al meu iubit”, etc, după gustul şi imaginaţia fiecăreia, doza de “dulcegăreală” aş zice că nu se discută, fiind strict personală... Eu votez cel mult pentru “iubi”. “Pui” îmi stă în gât ca un os de peşte stricat de când eram cuplată cu un “pui”, eu eram “pui” la rândul meu şi toţi din gaşcă erau, mai mult sau mai putin, “pui” iar “muțunache” nu mi se pare o vorbă de adâncă considerație pentru EL, preaminunatul. Așadar revenind la specimen nu e util, așa cum s-ar crede, în toate aspectele vieții. Din păcate, atribuțiile lui, deși puține, sunt esențiale.
În primul rând e bine să fie aproape că așa ai parte de mai mult plimbat de mânuță pe stradă, frecat menta împreună, socializat cu alți oameni și, de ce nu, de sex. Nu cred să fie femei, chiar dintre cele mai pure, caste, ocupate, stresate, care să se poată programa să aibă chef de romantisme la orizontală doar în uichend când îl văd pe muțu... pe EL. E inevitabil să te pocnească dorința de a…zburda într-o miercuri seara, de exemplu, și atunci ce faci că… nu poți să suni un amic. Te apucă depresia, singurătatea, frustrările. Parcă toată lumea, pe stradă, e fericită, numa’ tu mergi agale sub norișoru ăla viforos din care curg găleți de ploaie și fulgere. Te duci să bei, eventual fumezi mai mult, te întristezi. Cui îi prinde bine una ca asta?
Al doilea aspect esențial ar fi, ca să zic așa, confortul tehnic. Domnul poate fi folosit cu succes (că deh, d-aia suntem noi “sexul slab”) la căratul pachetelor grele, desfăcutul borcanelor îndărătnice, schimbatul siguranțelor. E necesar ca el să fie acolo când casa e cu fundu-n sus și tu nu știi să rezolvi situația. S-o facă pe instalatorul, zidarul sau măcar să ofere consultanță în astfel de probleme. Să-ți potolească bocetele disperate dacă nu cu soluții viabile, măcar cu iluzia competenței sau, pur și simplu să stea cuminte, în rolul de sac de box psihologic ca tu, printe urlete, lamentări și înjurături să găsești o “ieșire” din necaz.
0 comments:
Trimiteți un comentariu