Santa Teresa di Gallura și vremea visării


Am ajuns în orășelul ăsta după-amiaza și am regretat că nu am stat mai mult, dar.... timpul de vacanță, după cum bine știm, e limitat iar feribotul spre Corsica pleca dimineața devreme, a doua zi. Mi-am promis, în schimb, că odată, poate într-o altă viață, voi petrece mai multe zile aici, pentru a explora, pe lângă plaja minunată pe care o vedeți mai jos, pe numele ei Rena Blanca, și alte zone frumoase, aflate în imediata apropiere a orașului.

Sau, de ce nu, la bătrânețe, îmi voi lua în Santa Teresa di Gallura o căsuță, în care să-mi petrec vacanțele, privind, de pe terasă, marea. În fond, un apartament de două camere nu costa mai mult de 60 000 de euro acolo, cam la fel ca și în Bucureștiul nostru, doar că în Sardinia există marea albastră și mult mai puține slujbe pentru funcționari ca mine. 

Ce-aș putea să fac? Mai nimic, dar despre asta e vorba, nu? Aș avea timp să mă gândesc, să scriu... Când m-aș plictisi de casă, aș ieși la plimbare în zona centrală, micuță dar atent aranjată, aș coborî cele câteva trepte de piatră până la plajă, m-aș scălda și aș admira apusul prin lentila aparatului sau cu o carte în mână. Aș lăsa nisipul să mi se usuce pe pulpe și pe tălpi și aș sta pe plajă până s-ar lăsa seara. M-aș întoarce apoi, cu pași molcomi, spre piață, pentru a mânca o doradă, la una dintre cele trei sau patru terase deschise. Aș bea, poate, un pahar cu vin, urmărind moartea soarelui pe zidurile albe ale caselor. Aș porni încet spre casă, uitându-mă la copii care se hârjonesc pe dalele albe, alergând după o minge sau o bicicletă. M-aș opri pe o bancă ca să îi privesc. Mi-aș lua, poate, un cornet cu înghețată de la gelateria artigianale. Apoi aș ajunge în apartamentul meu micuț, cu lucruri puține, m-aș uita la valiza în care zac cele câteva cărți pe care le-am luat cu mine, dar nu aș citit niciuna. Aș dormi între cearceafuri albe un somn lung, odihnitor, care s-ar termina în lumina crudă a unei noi zile. 

Poza de mai sus arată un călător fericit și pistruiat, care își face selfie-uri cu Corsica în spate. Ieșisem din cea mai cruntă depresie din viața mea iar vacanța de până atunci și zilele care urmau să vină erau chiar ceea ce ar fi prescris doctorul, dacă m-aș fi dus la vreunul.












0 comments:

Trimiteți un comentariu