Din Cagliari, drumul m-a purtat spre Alghero...

26 sept 2016

Alghero - cel mai leneș punct al călătoriei mele și o zi rece, ploioasă, în care nu m-am putut scălda. Vremea e nespus de schimbătoare aici. Soarele încălzește totul până la refuz, dar apoi norii apar pe nepusă masă și răcoarea coboară peste plajă. O jumătate din cer e luminată de soare, în timp ce din cealaltă parte se aud tunete.

Aveam alte speranțe pentru azi, dar e frig și plouă. Voiam să mă mai scald o dată în apa turcoaz care mângâie țărmurile Sardiniei. Există șanse să fac ăsta și mâine, dar... mi-a plăcut plaja de aici. Nu mai sunt pe San Giovani - Lido, unde am stat ieri, ci pe Maria Pia și e prima dată în viață când îmi închiriez un șezlong. Plaja e îngustă, dar e mărginită de o pădure de pini care cresc direct din dune. 5 euro, o sumă rezonabilă pentru confortul de a nu-ți murdări prosopul. Mă uit cu speranță după soare, poate, poate voi prinde o jumătate de oră de dezmăț, dar nu pare că voi avea noroc.

***
Aș putea fie să mă întorc, fie să vizitez orașul vechi, fie să mai merg pe plajă. În orașul vechi se cheltuiesc bani, mulți bani pe bijuterii din coral, haine de firmă sau mâncăruri fițoase. Aici, pe plajă, e liniște și pace. Doar ploaia mă deranjează din citit și mă face să dârdâi aiurea...

***
S-a întâmplat ceva bun. Până la urmă am văzut soarele și m-am scăldat . Un apus minunat, niște culori frumoase, sper că și fotografiile vor fi la fel. Punând cap la cap și experiența de ieri, bag de seamă că apusul e partea cea mai liniștită a zilei sardiniene - vanturile se potolesc, soarele iese din nori, totul e calm.

***
Un lucru rău. Nu m-am plimbat aproape deloc prin oraș pe lumină și am descoperit ca Lungomare, cum îi zic ei falezei, e chiar fain. Mă bate un gând sa mă trezesc mâine la 7 dimineața și să-l încerc. Asta ar însemna să băgăjesc din seara asta, dar văd un avantaj - acela de a mai ajunge pe plaja din Lido. Merită să îmi pun ceasul să sune, să văd dacă reușesc. Faptul ca nu am petrecut prea mult timp în oraș se datorează cazării prost alese. Stau la 3 kilometri de centru și, în fiecare dintre cele 2 dimineți în care m-am trezit aici, am alergat ca să ajung cât mai repede la soare. Nici plajele nu sunt la o aruncătură de băț iar faptul că m-am dus azi la Maria Pia, cale de vreo 4 km de centru, nu m-a ajutat sa mă întorc pentru o scurtă vizită. Deci - mâine?

***
Alghero e genul de oraș în care mergi pentru a cheltui, fără grija zilei de maine. Și eu am căzut în capcana ăsta, deși sunt o fată săracă dintr-o tara săracă. Dar oare mai există și altă viață aici, în afară de cea turistica? Când te îndepărtezi de piațetele cu restaurante și magazine deschise până la 10 seara, domnește o liniște suspectă, mai ales pentru Italia cea gălăgioasă.

Cum se ajunge în Alghero?
Alghero e un oraș vechi, care a fost, odinioară, avanpost catalan, drept urmare catalana e încă vorbită în zonă. Mai mult decât atât, e înconjurat de plaje faine la care s-au gândit și companiile de zboruri low cost când au creat curse de 2-3 ori pe săptămână, în timpul primăverii, verii și toamnei, din București până acolo. WizzAir-ul sigur ajunge în zonă, probabil mai sunt și altele. Cât despre mine, eu am sosit cu autobuzul din Cagliari până la aeroportul din Alghero (companie Logotour, preț bilet 20 de euro, durată călătorie - 3 ore și jumătate).

San Giovani - Lido, plaja din oraș.