Tobit - Ștefan Agopian

Tobit este un roman foarte interesant din cel puțin două motive: primul că acțiunea se desfășoară într-o perioadă mai puțin cunoscută istoric și anume la începutul ocupației austriece în Oltenia (1718) iar al doilea că toate personajele știu că trăiesc într-o poveste și poate de aceea scriitorul creează uneori senzația de idee venită în pripă pe care o aplică în firul narativ. 

Totul li se trage de la tatăl lui Tobit, care, deși nu învățase să citească, avea "credința că, în multele cărți care or fi pe lume, într-una dintre ele este scrisă și viața lui" și ținea tot timpul o Carte pe lângă el, pe care se străduia să o descifreze în momentele de răgaz. Această credință în predestinare îl ajută să își cumpere o sforicică de moșie unde își crește băiatul până când, în urma unei vizite la mănăstirea din vecinătate, reușește să vadă cu ajutorul unui călugăr textul Cărții și să îl înțeleagă. Află despre trecutul lui și viitorul fiului dar, nefiind sigur că lucrurile chiar se vor întâmpla așa sau că, pur și simplu, citește ce ar vrea să i se întâmple, participă activ la împlinirea destinului transformând un călugăr sărman în înger pentru Tobit junior, deoarece citise în Carte că întâmplarea asta e menită să fie.

 Acest șir de întâmplări îl face pe Tobit fiul eroul principal și el este conștient de asta, la fel cum știe că, într-o altă carte care va continua povestea asta, el va muri. Până atunci însă nimic nu-l surprinde și, din când în când, este capabil de scamatorii magice:" Stătea întins gol pe o masă, acoperit numai cu o cârpă, pe mijloc, și o transpirație groasă, amestecată cu sânge, îi acoperise trupul. Își pipăi rănile la care putea ajunge, una dintre ele gâlgâia anevoie sub cusături și se umflase într-o gâlcă vineție. Simți sub palmă palpitația vie a sângelui încercând să răzbească afară. Își înfipse o unghie în gâlcă și sângele țâșni spre tavan, într-un fir subțire și artezian. Se coagulă în timp ce plutea prin aer, părând un bici încremenit într-o șerpuire mută și veșnică." La fel făcea și tatăl lui în trecut: "În casă începu deodată să ningă cu fulgi mari și leneși, numai că tatăl meu opri cu un gest ninsoarea care nu avea ce căuta acolo, printre noi."

Prins și mutilat de soldații austrieci (i se scoate un ochi), Tobit ajunge în cele din urmă în Craiova unde devine un apropiat al administrației de ocupație. Consilierul Haan îl numește căpitan și apoi baron, cămătarul Nadal îi împrumută bani și medicul Heiler îi este tot timpul alături, ca prieten și sfătuitor. Tobit decide să se întoarcă acasă și să-și redobândească moșia părintească de la Alba iar acolo îi anihilează boierii care sunt împotriva noii stăpâniri, în numele austriecilor. După aceasta întâmplare, viitorul devine incert și, într-un act de revoltă, Tobit îl omoară pe Rafail, îngerul său. 

De-aici încolo, "cuvintele se desfășoară ca un șirag de mărgele, un capăt al șiragului este în gura căpitanului, celălalt în urechea lui Tobit". fiindcă "orice s-ar spune sau ar spune cineva, nimic nu poate sta ca dovadă că sunt într-o carte, fiindcă ce diferență este dacă ești într-o carte sau ești pur și simplu, viața nu arată diferit în nici un caz și nici ele, personajele, nu sunt diferite de un om adevărat prin nimic, gândesc și vorbesc ca și cum ar fi făcute din carne și oase și nervi și tot restul, asta e."



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...