Moartea... cuiva...

Care era tânăr și plin de viață, șochează și sperie. Cineva care a murit cu laptopul în brațe și facebook-ul deschis pune pe gânduri. Mă pune pe gânduri. Mi se pare... tulburător de aproape și brutală moartea unei necunoscute în mintea căreia mai pot încă să trag cu ochiul, citindu-i blogul sau vizualizându-i profilul. Un pic indecentă, chiar... De fapt nu, moartea e doar legea firească a lucrurilor. Indecentă e curiozitatea mea morbidă de a afla cine era fata aia și cum scria doar pentru că avea un "nume de scenă" frumos și, azi, am auzit și eu de ea fiindcă a murit. 

În acest caz, fotografiile de pe facebook sunt vii și mint. Îmi vine greu să cred că ea nu mai există pierdută pe undeva, printr-un colț de lume, jucându-se cu fardurile și cuvintele. Probabil gândesc așa fiindcă văd moartea ca fiind acolo mai ales pentru cei bătrâni iar generația noastră, crescută cu laptopul în mână și rețeaua virtuală în brațe, îmi pare mai ales tânără și aproape nemuritoare. Aproape...

0 comments:

Trimiteți un comentariu