"GOOL!!!" urlă în cor 90 la sută din bărbații aflați în restaurant. "Bravoo România... Forță!" strigă un tip, în stânga mea. Mă uit pe fereastră și văd alți doi masculi care s-au oprit din drumul lor și, cu nasul lipit de fereastră, savurează momentul. "A dat gol Motanul..." mă informează, entuziast, V.
Eu stau cu spatele la ecran în seara asta. La fel și celelalte femei aflate aici. Băieții au, în schimb, locurile bune, cu vedere la ecran. La masa din dreapta sunt 2 cupluri separate perfect. Ei sorb din ochi televizorul iar ele butonează plictisite telefoanele. Una din brunete pune bot dar nu-i folosește la nimic. Iubitului ei îi mai trebuie un sfert de oră și gândul încurajator al primului gol dat de națională ca să bage de seamă. Acum o ține de mână și o măsoară cu o privire de cățeluș îngrijorat. Domnița strâmbă din năsucul aristocratic. Mesajul e clar - trebuie să muncească mai mult ca să o împace. El o strânge mai tare de mână, își caută în traista cu recuzită aerul autoritar (e ditamai omul) și îi face semnul universal de "look into my eyes". Cu alte cuvinte - "Eu, draga mea, cânt pe gardul nostru. Sau măcar așa cred, când mă uit în oglindă..." După nici 5 minute se pregătesc să plece. Domnița bate nerăbdătoare din picior.
"Românii au un portar care nu a mai jucat fotbal de vreo 3-4 ani... Pisica i se zice..." Ăsta e tot V. care mă pune la curent cu ce se mai întâmplă pe teren. "Cum ziceai că e poreclit?" Dar deja nu mă mai aude. "Dă-o pe la colțul scurt, dă-o pe la colțul scurt am zis..."
Probabil, în curând, va trebui să învăț și eu să bat autoritar din picior.
0 comments:
Trimiteți un comentariu