În prima zi petrecută în Stockholm, am ieșit târziu din casă. Nu mă grăbeam nicăieri. Deși era ziua mea, fusese cea mai tristă aniversare...
Ca să revin la hoinăreala turistică, ziua a început undeva pe la 11, ora locală, cu o plimbare lungă spre insula grădină a Stockholm-ului, Kungliga Djurgarden. Pe drum, lung dar întins ca în palmă, am văzut, din păcate, mulți români de-ai noștri, cerșind pe la colțuri. Am ajuns la destinație la timp pentru masa de prânz, o salată luată de la supermarket, pe care am mâncat-o într-un peisaj idilic, pe o pajiște verde, tăiată de drumuri din pământ, la marginea gârlei dintre insule, pe care pluteau yacht-uri albe.
După masă și pauză, am căutat Skaven, un fel de combinație între muzeul satului și grădină zoologică (preț intrare în septembrie 2015 - 100krn de persoană, fără acvariu). Mai întâi, ne-am plimbat printre căsuțele aduse sau reconstruite de prin toate părțile Suediei, unde actori, îmbrăcați în haine tradiționale, jucau rolul de gazde și explicau cum funcționau, pe vremuri, brutăriile, farmaciile sau fermele din țară. Poveștile lor erau inventiv construite, unele dintre ele chiar subversive. Spre exemplu, o fată, care stătea într-un chioșc, povestea oricui voia să o asculte, că scrie pe ascuns, ca să nu o vadă soțul ei, care era tipograf, un roman, în timp ce bărbatul ei credea că coase. Din păcate, așezările sami și finlandeze erau închise când am ajuns, în schimb, în țarcurile din grădina zoologică, mai puteam încă admira renii, elanii, focile, urșii și râșii. Cred că cel mai mult am zăbovit la reni, nu mai văzusem niciodată unul și habar nu aveam, spre exemplu, că au coarnele acoperite cu piele.
Înainte de a pleca, am nimerit într-un parc de distracții închis, un fel de cimitir al jucăriilor abandonate. Nu mai era nimeni pe-acolo, doar un tonomat de bomboane care repeta, în continuu, o frază pe care nu mi-o mai aduc aminte. Am fugit repede din curtea jucăriilor pierdute, începuse să bată un vânticel rece și atmosfera devenise suficient de sinistră încât să ne închipuim că Chucky ar putea să apară, de după colț, în orice moment.
La plecare am luat feribotul ( preț - 72 krn - 2 bilete) spre Gamla Stan, orașul vechi, și ne-am oprit în piața Stortorget, acolo unde sunt, printre altele, muzeul Nobel și Bursa. După o pauză de odihnă, ne-am pierdut, o vreme, pe străduțele înguste, cu clădiri colorate, de 4-5 etaje, la parterul cărora vedeam fie magazine cu suveniruri, fie restaurante cu prețuri astronomice. Învinși de foame, ne-am oprit, până la urmă, la Flippin Burger - cred că era recomandat pe tripadvisor sau ceva de genul, unde am dat tot atât de mult (335 de krn) pe o mâncare mai jegoasă decât cea oferită de concurență, dar cu parfum de prăjeală americană.
0 comments:
Trimiteți un comentariu