Malaga, început și sfârșit de călătorie



Nu aș putea încheia seria dedicată Spaniei fără să vorbesc un pic despre Malaga, orașul în care am poposit vreme de 3 zile și pe care l-am folosit ca punct de plecare pentru a vizita Ronda, Granada și minunata Alhambra.

Era început de octombrie atunci și plaja, mai liberă ca în timpul sezonului de vară, se întindea nesfârșită la dispoziția noastră, a localnicilor și a numeroșilor englezi care își cumpără case de vacanță aici. Căci da, pentru cei care nu știu, Malaga este un paradis al expaților unde vezi, pe fiecare stradă, oferte pentru cursuri de limba spaniolă. Ce o face atât de populară în rândul nordicilor? În primul rând clima plăcută tot timpul anului, vremea dulce ce permite scăldatul în mare până târziu în pragul iernii (noi ne-am întors arși de soare, cu sarea Mediteranei încă impregnată în piele la sfârșitul primei săptămâni din octombrie, pentru a găsit Bucureștiul lovit de ploi, frig și neguri), apoi plajele nisipoase cu pante line și apa liniștită unde mie, una, nu mi-a fost frică că mă voi îneca și nu în ultimul rând prețurile - sudul Spaniei este nu numai o destinație frumoasă, dar și ieftină după criteriile englezilor și nemților. 

Mai mult decât atât, Malaga nu este numai o stațiune de vară - istoria ei se întinde pe mai multe milenii - în centrul orașului se află un amfiteatru roman conservat aproape în întregime, este locul unde s-a născut Picasso, căruia îi este dedicat un muzeu vast și, pentru amatorii de film, orașul în care a copilărit Antonio Banderas. Apoi, de aici poți explora ușor Andaluzia, cu satele ei albe  și orașele unde arhitectura maură aduce exotism Spaniei, poți ajunge în Africa sau Gibraltar și, în cele din urmă, ostenit de neprevăzutul vacanței, te poți întoarce acasă din aeroportul aflat la câțiva kilometri de centru, din care zboară curse low cost spre toată Europa. 

Mie mi s-au lipit de retină plajele părăsite de turiști, cu aerul lor dezolat și ușor melancolic, restaurantele nepretențioase de pe țărm unde puteai mânca pește și fructe de mare pescuite la câțiva pași în fața ta, leneveala pe nisipul cenușiu și cald, coloniile de pisici, bine hrănite, care trăiau pe stâncile falezei, apusurile roșietice care păreau că durează la nesfârșit și frumusețea clădirilor din centrul vechi unde, în fiecare seară, obosiți de pe drum dar dornici să absorbim cât mai mult din viața orașului ne opream la un pahar de vin și câteva tapas.























0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...