Plajele temporare din Saint-Malo


Am ajuns în Saint-Malo călătorind cu trenul, din Paris. Biletul cel mai ieftin pe care l-am găsit a fost o combinație de TGV (trenurile ultra-rapide franțuzești) care pleca spre Rennes la 08:08, de unde am luat un tren regional până la destinație, unde am ajuns pe la 11:30. Există și variante mai rapide și comode de călătorie -  TGV-urile directe, care fac în jur de trei ore până la destinație. Din Paris se pleacă, de obicei, din gara Montparnasse. Prețurile variază destul de mult - în funcție de sezon și data la care este făcută rezervarea - dar dacă călătoria este plănuită din timp, transportul poate fi redus și la 25 de Euro pe segment. Pentru mai multe informații, consultați site-ul căilor ferate franțuzești. 

Odată bază de atac a corsarilor și fortificație împotriva englezilor vecini, astăzi, Saint Malo este un orășel liniștit și dedicat, mai ales vara, turismului. Aflat pe coasta provinciei Brittania, în Nordul Franței, este la o aruncătură de băț (peste Canalul Mânecii) de Anglia iar seara și dimineața temperaturile sunt destul de scăzute, mai ales în vechiul centru fortificat. Noi am stat două zile jumătate pe-acolo, timp împărțit judicios între explorare și leneveală la mare. Cum jumătate din  timp mi-am petrecut-o încercând să mă acomodez cu briza marină cea prea răcoroasă, nu mi-am făcut griji în privința soarelui. Am umblat liniștită în pantaloni scurți o zi întreagă, ba am mai și stat la plajă, între orele 14 și 19, fără să mă dau cu vreo loțiune de protecție, că doar era frig, nu? Rezultatele nu s-au lăsat mult așteptate. Seara aveam picioarele și spatele roșii și mă durea pielea îngrozitor. Am scăpat de arsuri după mai mult de o săptămână. 

Lăsând acest inconvenient la o parte (pe cât se putea), am încercat să profit la maxim de timpul petrecut aici. Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale orașului corsarilor e apariția și dispariția plajelor. Aproape inexistente în timpul fluxului, se ivesc treptat din adâncuri în ceasurile în care marea se retrage. Diferența de nivel este de vreo 10-12 metri așa că atunci când marea este joasă, se poate ajunge pe jos la câteva insulițe aflate lângă țărm. Pe stâncile încă umede se văd bancuri de scoici, în adânciturile de teren se formează piscine naturale și, ceea ce este și mai interesant, spectacolul poate fi urmărit cu ochiul liber pentru că apa se retrage sau avansează destul de repede. Am trăit sentimentul de explorator al unui tărâm nou, punând piciorul în locurile unde, în urmă cu câteva ore, stăpânea marea. 


Digul, zid de cetate, la flux și reflux





Câteva dintre insulițele de care povesteam mai devreme sunt fortificate (deh, francezii și englezii au o lungă istorie de conflicte) așa că am încheiat această călătorie inițiatică pe fundul oceanului urcând într-un fort din secolul XVII. Priveliștea își merita într-adevăr prețul - biletul întreg era 5 Euro, redus, pentru studenți, 3. În față, apa părea foarte albastră, un vapor vintage, cu vele, umplea mijlocul peisajului și un far se vedea într-un colț. Pe laturi, tot felul de yaht-uri, bărcuțe de agrement și canoe pluteau leneșe sub soarele de august. În spate, înspre golf, vedeam drumurile submarine ce se descopereau treptat la reflux și oamenii care stăteau la soare firesc, pe un prosop, fără umbreluțe, șezlonguri și alte găselnițe ale lumii moderne. 


Fortul pe care l-am vizitat, la flux și reflux





Seara, când marea începea să urce, plecam să vizităm orășelul și să mâncăm - midii, specialități locale -  omlete cu salată și clătite, uneori și feluri mai sofisticate care includeau, neapărat, pește. Spre deosebire de explozia de culoare de la țărm, orășelul medieval este sobru și întunecos: ziduri cenușii, înveselite doar de fațadele albe, reclamele colorate și luminile secolului XXI, străduțe pavate, turnulețe crenelate, multă umbră deasupra aleilor înguste, răcoare.




Nu am ajuns pe pământ englezesc de data aceasta, deși insula Jersey părea un loc care merită a fi vizitat, dar am plecat într-o excursie de o jumătate de zi la Mont Saint-Michel, despre care voi scrie pe îndelete într-un alt articol.  



0 comments:

Trimiteți un comentariu