Despre Don Juan

Nu din lipsă de dragoste aleargă Don Juan din femeie în femeie. E ridicol să ni-l închipuim ca pe un iluminat pornit în căutarea dragostei totale. Tocmai pentru că iubește femeile cu aceeași înflăcărare și, de fiecare dată, cu întreaga lui ființă, simte nevoia să repete această dăruire și această adâncire. De aici și speranța fiecăreia de a-i da ceea ce nici una nu i-a mai dat. Dar, de fiecare dată, femeile se înșala adânc și izbutesc doar să-l facă să simtă nevoia acelei repetiții. “În sfârșit, exclamă una din ele, ți-am dăruit dragostea!” De ce sa ne miram cand Don Juan îi răspunde râzând: ”În sfârșit? Nu, ci doar o dată mai mult”

***

Don Juan... pune ordine în sațietate. Dacă părăsește o femeie, nu înseamnă câtuși de puțin că n-o mai dorește. O femeie frumoasă e întotdeauna dorită. Dar el dorește o alta, ceea ce nu-i același lucru.

***

Cât ne indignăm (sau râdem, cu acel râs complice care înjoseste ceea ce admiră) de cuvintele lui Don Juan și de fraza, mereu aceeași, pe care le-o spune tuturor femeilor! Dar pentru cel ce caută cantitatea bucuriilor importantă este doar eficacitatea. De ce ar mai complica acele cuvinte ce s-au dovedit de atâtea ori deschizătoare de inimi? Nimeni, nici femeia, nici bărbatul nu le ascultă, ci mai curand ascultă vocea care le rosteste. Ele sunt regula, convenția și politețea.

Camus, Mitul lui Sisif

Aceste cuvinte mi se păreau pline de miez în data de 25 februarie 2007.