Am ajuns greu în Catania, mai ales că am pornit cu stângul, adică cu părerea greșită că avionul meu pleacă la 1 și jumătate, când, de fapt, el era programat să decoleze la 1. Această situație s-a transformat într-o aventură tragico-comică care ar fi meritat, probabil, să fie filmată. Găsind ghișeul de predare bagaje deja închis, a trebuit să intru pe la punctul de control cu rucsacul și, drept urmare, să arunc tot conținutul lichid al bagajului în tomberoanele primitoare ale pazei, să trec, cu rugăminți și puppy-faces, în fața a peste 100 de persoane la control pașapoarte și, în plus, să mai plătesc și 55 de euro, pentru ca nefericitul rucsac să ajungă în același avion cu mine.
În fine, odată în avion, m-am bucurat că reușesc, totuși, să plec în vacanță.
Catania, prima destinație a călătoriei mele, îmi oferea posibilitatea de a face excursii de o zi către câteva locuri interesante din apropiere, așa că am ales-o ca punct de pornire în explorarea Siciliei. Din păcate, această decizie nu mi-a lăsat prea mult timp pentru a o vizita. Amintirile pe care le am de acolo sunt mai mult personale decât turistice: sosirea cu autobuzul de la aeroport și oamenii de bine care mi-au arătat unde să cobor, patiseria de la parterul clădirii în care locuiam, "camera" în care am stat, mare cât un apartament bucureștean, veselia de sfârșit de săptâmână de pe stradă, animația continuă din jurul kiosk-urilor, un soi de buticuri unde poți consuma, de obicei stând în picioare, cafea, suc sau lemoncello, stația de autobuz de unde am plecat spre Siracusa, Taormina și Etna, rai al fetițelor și al dubioșilor.
Mi-a plăcut camera în care am stat care, după cum am spus mai devreme, era foarte mare (cam cât o garsonieră jumătate) și avea pat din fier forjat, o mare slăbiciune de-a mea. Ca să ajung la baie, străbăteam două holuri lungi iar bucătăria colorată despre care am aflat, mai târziu, că e împărțită cu cel puțin încă o familie, mi-a lăsat impresia unei vieți frumos colorate. Curtea interioară, curțile interioare de fapt ale clădirilor de pe Vittorio Emanuele, mi-au satisfăcut nevoia de a explora, în piața Bellini, aflată la nici 5 minute de hostel, am mâncat, iar centrul spre care duceau străzi mărginite de clădiri baroce și magazinașe aranjate cu gust, mi-a lăsat impresia unui oraș vesel în care oamenilor le place să iasă seara ca să asculte muzică și să petreacă timp cu prietenii. Site-urile de travel menționează cel puțin câteva clădiri care merită vizitate. Eu am ajuns doar în piața Domului și am fotografiat fântâna Elefantului, simbolul orașului, preferând să îmi petrec puținul timp alocat Cataniei hoinărind pe străzi, dar pentru cineva mai liber ca mine wikitravel este un bun punct de pornire în organizarea unui traseu turistic cuprinzător.
0 comments:
Trimiteți un comentariu