Introspecție 
17 ianuarie 2001
Sunt uneori prostesc de copilăroasă și mă impresionează prea mult unele lucruri. Îi judec pe alții cu duritate și îi consider imaturi, dar nici mie nu-mi e deloc străină această stare. Mai rau e că la starea de incertitudine psihică se adaugă și hormonii adolescenței. În adâncul sufletului sunt foarte nesigură și tânjesc după aprobarea și aprecierea celor din jur, dar am și momente în care mă comport ciudat, dând dovadă de un tupeu străin mie. Evident că atunci când privesc înapoi în trecut și-mi analizez faptele găsesc tot felul de fisuri comportamentale și îmi vine să mă dau cu capul de toți pereții pentru că am ieșit din cochilia mea. Păcat că uit repede de toate acestea și mă arunc cu capul înainte cu prima ocazie ce mi se ivește. Deh, ale tinereții valuri! Dar, totuși? De ce sunt atât de imatură și inconsecventă și mă aștept fie ca lumea să-mi cadă la picioare, fie ca toți să mă urască?!?
Filozofii de viață
6 aprilie 2001
Dragostea e o prostie lipsită de importanță. Exacerbarea instinctului sexual ne face să credem că ne-am îndragostit; puțini caută un suflet pereche și majoritatea, ba nu, noi toți, căutăm în dragoste latura sexuală. Munca e tot ce contează în viață.
Experiențe noi 
22 ianuarie 2002
Am băut câte puțin din toate: bere, vin, Garonne... Tot ce știu e că pe la 2 noaptea, când am plecat de la petrecere, mă simțeam închisă în propriul meu corp ca într-o cutie etanșă prin care anevoie puteau răzbate sunetele și din care auzeam din când în când, parcă venind din depărtare, propriul meu glas.
0 comments:
Trimiteți un comentariu